I will save you

Capitolul 24

        Imediat cum conștientizează înțelesul cuvintelor tatălui său își mărește ochii în soc .

-Nu! Ai spus ca dacă ti-l voi da pe Plagg nu îi vei face nimic rău!zice Adrien nervos înspre tatăl sau, care nu avea nici o alta reacție decât satisfacție.

-Pentru ca te credeam puternic fiule! Însă observ ca Ladybug începe sa îți facă fata, și în curând vei avea nevoie de un coleg care sa te ajute. Dacă nu vrei ca asta sa se întâmple atu-

-Nu! M-am saturat tata! Habarnuam ce vrei sa faci cu miraculousii noștri dar nici nu ma interesează. Îl vreau pe Plagg înapoi!spune Adrien nervos, dar și hotărât în acelasi timp.

-În ziua când mi l-ai dat pe Plagg, ti-am spus clar ca nu îl vei mai avea înapoi.

-Tata! Dacă nu îl primesc acum pe Plagg îți jur ca o voi găsi pe Ladybug si ii voi spune, de buna voie care este obiectul meu akumatizat.spune blondul și de odată rânjetul tatălui sau îi dispare, situația nemaiparand așa amuzanta.

-Asta ar trebui sa fie o amenințare?spune blondul invarsta ușor șocat de temperamentul fiului sau.

-Ii poti spune cum vrei! Îmi vreau miraculousul înapoi.

-Serios? Presupun ca ai uitat cine sunt Adrien! Te pot controla în orice moment.spune tatăl sau avertizandu-l, însă Adrien este serios și nu se va da bătut. Norro, aripi întunecate, apăreți!spune acesta aparandu-i imediat costumul purpuriu pe corp.

      Adolescentul știa ce vrea sa facă însă este inutil. Are destula voința încât sa se poată controla de unul singur.

       Marinette își așează toate lucrurile în geanta și este gata pentru liceu. Își așează ghiozdanul pe umăr și coboară scările gata de plecarea spre școală.

        Oftează ușor ieșind din blocul sau. Spera din tot sufletul ca blondul sa nu fie pedepsit. Pana la urma, a fost îndeajuns de pedepsit din cauza sa, și niciodată nu suporta gândul ca acesta nu va mai avea voie sa iasă din casa doar pentru ca Adrien petrece timp împreună cu ea.

       O singura data l-a întâlnit pe Gabriel Agreste, când a fost invitata de către Adrien sa inopteze la el acasă. Blondul era bolnav și nu fusese la școală așa ca bluenetta s-a oferit sa il ajute cu lecțiile. Pana atunci nu știa de ce Adrien se plânge mereu de comportamentul tatălui sau, însă si-a schimbat total părerea după acea noapte. A aflat ca Gabriel este așa de ocupat cu munca încât nici măcar nu are timp de îngrijirea fiului sau. Cina nu o luau niciodată împreună, iar pe timpul zilei abia dacă se întâlneau pe holurile vilei. Adolescentei i-a fost așa de mila de Adrien însă nu știa cu ce sa îl ajute, iar singurul lucru convenabil a fost atenția. Așa ca în ziua aceea și-a promis ca va încerca să îi dea lui Adrien atenție dubla fata de cum primea de obicei.

       Gândurile îi sunt întrerupte de pata albicioasa care trece foarte rapid pe lângă ea. Bluenetta privește derutata motanul care se indeparteaza de ea însă nu mai sta pe gânduri și se transforma după primul colt de bloc găsit.

       Imediat cum costumul roșu acoperit ici colo cu pete negre i se mulează pe corp, începe maratonul și aleargă în aceeași direcție în care se îndrepta și Chat Blanc. Nu este mai rapida decât dacă nu ar fi transformată, însă totusi incearca din răsputeri sa alerge cât mai rapid. Trebuie sa îl prindă din urma, cine știe ce are de gând. Da, a salvat-o cu o seara în urma însă asta nu schimba nimic. Sunt șanse foarte mari ca motanul sa rămână același akumatizat puternic care vrea răul Parisului.

        După câteva minute de alergat incontinuu în mare viteza, bluenetta simte ca nu mai poate și se oprește sa își tragă puțin asezandu-si palmele pe genunchi și respirând scandat. Se înjură pentru neindemanarea pe care a avut-o pe clădirea unde i-a fost distrus yoyo-ul. Din cauza ei cel mai probabil Chat face numeroase victime nevinovate iar adolescenta se simte neputincioasa.

      Pentru ca într-adevăr Chat Blanc a avut dreptate la ultima lor întâlnire. Fără yoyo, este nefolositoare, banala, un nimic. Într-adevăr Marinette ar fi fost un ajutor mai mare decât Ladybug în momente ca astea. Deși sunt aceeași persoana, pentru un anumit motiv este mult mai sigura pe sine decât dacă ar fi Ladybug. E un paradox pe care nici măcar bluenetta nu îl înțelege.

-Ai grija!se aude vocea unei fetițe de pe strada alăturată iar bluenetta își ridica capul care pana acum era aplecat către zona vocii.

      Nici urma de persoana care a avertizat-o, însă ceea ce reușește sa vadă la timp este bățul care se lungește către ea. Reușește sa se ferească milimetric de bucata din metal și își întoarce privirea către persoana căruia îi deține bățul.

      Încă mai este obosita, însă persoana care se afla la nu mai mult de șapte metri de ea nu pare a avea vreun strop de epuizare pe chip. Ba din potriva, pare mai puternic decât pana acum.