I will save you

Capitolul 32

     Ii vede. Sunt amândoi  pe unul din blocurile din apropierea Turnului Eiffel, cu siguranță asteptand-o pe ea. Inspira și expira de câteva ori facandu-si curaj sa pășească afară din ascunzătoarea sa, asezandu-se în fata celor doi motani, privindu-i de pe sosea pe amândoi. Incearca sa își oprească mușchii din a mai tremura, chinuind sa schițeze o expresie eroica pe chipul sau, însă rânjetul motanului negru îi da de știre ca nu i-a prea ieșit.

      Stau câteva secunde în care cei doi motani o privesc pe eroina, urmând ca blondul sa facă un pas în fata și, cu ajutorul batului sau sa coboare de pe clădire,  fiind la nu mai mult de zece metri în fata bluenettei care își ia poziția de lupta din momentul în care l-a văzut miscadu-se. Probabil ca este un fel de strategie de-a lor. Vor ataca amândoi simultan în momentul în care adolescenta isi va menține concentrarea doar pe unul dintre ei. Însă blondul nu face nimic. Are o expresie neutra continuând sa o privească, spre deosebire de motanul negru care se juca nerăbdător cu bățul continuând sa îi ranjeasca eroinei.

            Bluenetta rămâne cu privirea derutata către motanul alb. Acesta își ridica mă dreapta cu palma îndreptată către el, inelul alb observandu-se clar pana și de la distanta acesta. Deja vrea sa folosească gheara felinei? Își schimba imediat gândul cand gestul pe care  tocmai îl face continua sa o deruteze și mai mult pe adolescenta.

         Își îndreaptă ușor mana stânga către palma întinsă, parca vrând sa văd cu exactitate fiecare mișcare a sa. Își tine ochii închiși pana în moment când degetul mare și cel arătător de la mana stânga îi ating inelul de un alb imaculat, moment în care ochii săi aurii își fac din nou apariția, țintind privirea către ochii azurii a adolescentei. Strânge ușor cele doua degete în jurul inelului și în jurul mâinii sale se formează un fum negru și gros, ce dispăre la fel de rapid precum a apărut. Și imediat cum gazul închis la culoare se evapora, adolescenta simte cum abdomenul îi este înconjurat de o greutate o nesemnificativa.

        Își duce instinctiv mana către abdomenul sau continuând sa îl privesc confuza pe blondul care acum are ambele mâini lângă corpul sau, sărind imediat înapoi pe cladire cu ajutorul batului sau. Își mărește ochii în uimirea când simte, după atâta timp yoyo-ul circular în palma sa.

     "Este cel real! Marinette, Chat Blanc ti-a înapoiat yoyo-ul!"vocea micului kuami se aude în gândurile fetei, bluenetta fiind nevoită sa își mute în sfârșit privirea socata către motanul care acum era pregătit de lupta împreunate coechipierul sau.

        De ce sa fi făcut asta? Acum ca bluenetta și-a recăpătat yoyo-ul se poate apara mult mai bine decât fără arma. Blondul nu a făcut altceva decât sa își îngreuneze misiunea de a îi lua miraculousul.  Și ce a fost cu acea mișcare în reluare înainte te de îi reapărea yoyo-ul. Aducă dacă vroia sa îi înapoieze arma o putea face și de lângă Luka. Decât dacă poate a încercat sa îi dea vreun indiciu.

-Începi tu sau atacam noi?aude vocea plictisita a blondului reușind sa o trezească pe eroina din lumea gândurilor sale.

-Pff, de parcă mai aștept! Am treaba imediat dupa ce îi iau miraculousul.zice Luka sărind de pe bloc, alergând către adolescenta si începând imediat sa o atace cu bățul metalic.

         Spre deosebire de motanul alb, brunetul nu este la fel de priceput în a ataca, așa ca bluenetta reușește sa se apere cu yoyo-ul sau la timp de fiecare atac.

           Blondul sta la locul lui privind atent lupta de jos. Este pregătit sa intervină dacă ceva nu merge bine. Eroina își va păstra miraculousul. Ca vrea sau nu tatăl sau. Adrien este hotărât și este suta la suta sigur ca nimic nu îi va face decizia sa se schimbe.

        De ce nu ataci?întreabă tatăl sau deranjat de absenta blondului.

         Am totul sub control! Nu te îngrijora!

       Brunetul prinde un avans destul de mare în lupta dintre el și eroina. A avut mare noroc ca bluenetta s-a dezechilibrat din motivul calcarii pe o piatra, iar acum conduce lupta fără griji. Eroina conștientizeaza ca dacă va continua lupta intre arme va obosi, iar imediat după va veni Chat Blanc și o va învinge. Cel puțin asta crede ea ca e planul lor. Altfel nu își poate da seama de ce naiba blondul nu ataca. Încă de la începutul luptei sta pe aceeași clădire privindu-i atent fiecare mișcare. Toți trei știu ca dacă l-ar însoți pe colegul sau în lupta, bluenetta va rămâne în câteva secunde fără miraculous, însă nu. Prefera sa rămână pe margine și sa nu miște nici un mușchi.

          Poate observa cum motanul negru are mișcări din ce în ce mai rapide, deci probabil ca Howk Moth ia din ce în ce mai multa putere din miraculousul motanului, deci pentru moment este nevoită sa își folosească yoyo-ul pentru a fugi de lupta câteva secunde. Așa ca eroina ia yoyo-ul si se îndreaptă care Turnul Eiffel. Eroina care desigur ca este urmarita de brunet, însă slava domnului ca este mai mai ușor sa plutești cu un yoyo decât cu un bat metalic.

       În timp ce înconjoară Turnul de câteva ori,  nu se poate abține sa nu arunce o privire îngrijorată către blond. Nu își poate da seama de ce a riscat folosirea puterii propriului miraculous. Pana și ea conștientizeaza ca îi simte lipsa kuami-ului sau. La urma urmei, au fost nedespărțiți un an întreg, deci care a fost scopul înmânării obiectului magic, și acceptarea folosirii lui pentru scopuri rele? Și, se gândeste, oare dacă Howk Moth refuza sa accepte propunerea blondului, acesta nu îi mai permitea sa folosească puterea magica? Din asta eroina poate deduce doua lucruri importante. Primul, Howk Moth și Chat Blanc se cunosc în realitate, iar al doilea este ca motanul blond ține, pentru un motiv sau altul, foarte mult la Marinette.