I will save you

Capitolul 35

-Îmi pierd răbdarea! Ar trebui sa îmi fii recunoscător ca nu te-am atacat pana acum.spune bluenetta ușor iritata de indiferenta blondului.

           Nu avea de ales. Trebuia sa își folosească arma secreta. Adolescenta din fata sa nu este vechea Ladybug, si-a dat seama pe propria piele. Este cu mult mai puternica decât înainte,  iar el este conștient ca este mult mai slab, și de ce nu și vulnerabil decât ea. Identitatea reala a fetei l-a dat peste cap, nu mai spune și de durerea insuportabila pe care încă o simte în abdomen. Ca sa o învingă trebuie sa apeleze la tatăl sau. Deși spera sa nu ajungă și el la fel de inconștient de propriul control ca eroina din fata sa.

              "Activeaza-mi akuma-ul!"spune blondul și îi poate simți rânjetul tatălui sau.

       Nici nu vrea sa se gândească cât se distreaza blondul mai învarstă pe seama celor doi. Iar faptul ca pentru prima data i-a cerut adevărata putere a akuma-uli îl încântă și mai mult. Însă încearcă sa treacă peste și se concentrează sa nu fie acaparat în totalitate de controlul demonului.

         Trec în jur de câteva secunde când motanul expira ușurat simțind cum durerea dispare ușor fiind înlocuită de o cantitate mare de putere. Inspira și expira, repetând  asta de câteva ori. Este abia începutul, dacă nu este atent, akuma-ul îi va intra în minte și îi va controla corpul. A fost avertizat de tatăl sau în legătură cu asta. Asta și încă multe lucruri însă cine l-ar asculta pe Gabriel? Adrien putea sa jure atunci ca nu va avea nevoie de aceasta putere.

        În schimb bluenetta nu era la fel de calma ca motanul din fata sa. Fierbea de nervi când vedea cum este ignorata însă totuși ceva o oprea sa îl atace. Și fie probabil acea porțiune minuscula din mintea sa care nu a reușit sa fie controlata de acest talisman? Porțiune care îi pare inutila. La ce o ajuta o fata plângăcioasa care nu vrea ca nimeni sa fie rănit, chiar dacă asta ar însemna ca ea sa primească durerea tuturor înzecit. Nu! Nu are nevoie de ea și îi mulțumește domnului ca nu este îndeajuns de puternica incat sa acapareze o parte mai mare din controlul talismanului. Tikki a avertizat-o, este vina ei ca nu a ascultat cu atenție. Unde i-a fost mintea când s-a transformat în momentul în care adrenalina era la maxim? Caderea de la zece metri în timp ce aflase care este persoana pe care o iubește, și ca bonus fiind faptul ca își pierduse miraculosul cu doar câteva secunde în urma. Aceste trei lucru combinate cu talismanul primit de la Master Fu cu siguranță nu o proteja de controlul complet.

        Își scutura capul gonind toate gândurile nefolositoare din minte și deschide ochii, pe care dintr-un motiv sau altul erau închiși, și îl privește nervoasa pe blond.

-De ajuns!spune aceasta nervoasa și nu mai așteaptă o alta secunda ca aleargă către el gata de lupta.

           Motanul nu făcea nimic decât sa o aștepte. Mare greșeală. Blondul habarnuare cantitatea de putere implantata în corpul sau.

             Adolescenta ridica punmul pregătită să îl loveasca când ajunge la câțiva pași distanță de motan. Distanta dintre ei se duce într-o jumătate de secunda și fata putea sa jure ca pumnul îi va atinge fata blondului, însă mare i-a fost mirarea când pumnul i-a fost oprit de palma băiatului.

              Adolescenta își mărește ușor ochii în uimire și își încleștarea dinții în nervozitate. Însă nu rămâne pe loc, ci în următoarea secunda continua sa îl atace pe blond. Blond care reușea într-un mod necunoscut de ea, sa se ferească sau sa îi bazeze fiecare lovitura.

            Continua sa lovească, iar fiecare lovitura era mult mai puternica decât precedenta. Motanul continua sa lupte înapoi, insa nu cu ușurință. I se putea citi pe fata  faptul ca îi era greu sa tina pasul. Bluenetta nu știe ce l-a făcut mai puternic, dar știe ca acel ceva nu l-a făcut mai bun decât ea. Poate i-a îmbunătățit puterea, ca sa îi poată face fata, dar nu ca sa o poată invinge.

           Însă era dezamăgită. Dezamăgită pentru ca mai era puțin timp iar puterea talismanului dispărea. Și odată cu ea, șansa de a o revedea pe Tikki vreodată. Odată cu dispariția talismanului toată speranța cetățenilor de ași revedea orașul așa cum era înainte se duce pe apa sâmbetei iar bluenetta se ura pentru asta.

          Nu a fost destul de puternica. La naiba! Trebuia sa se lupte serios cu Chat Blanc de fiecare data când a avut ocazia, nu sa îl roage sa vina de buna-voie înapoi de partea binelui. Și aproape ca începea sa plângă din cauza naivitatii sale însă nervozitatea îi este mai puternica.