I will save you

Capitolul 42

        Camera a căzut în tăcere. Adrien avea în continuare ochii închiși, fiind gata sa primească reproșuri de la bluenetta însă își încrunta confuz sprâncenele când nu aude nici un cuvânt în schimb. Își deschide ușor ochii și o observa pe Marinette privindu-l cu un mic zâmbet pe fata, transmitandu-i parcă telepatic sa continue povestea.

-Uh-uhm. Am început sa fiu atras de tine în momentele în care petreceam foarte mult timp împreună. Asta a fost și motivul pentru care te-am sărutat anul trecut. Am avut intenția sa îți spun, însă Luka mi-a luat-o înainte. Când am auzit ca sunteți împreună am fost furios, gelos. Nu suportam sa te văd împreună cu el când, după părerea mea, ar fi trebuit sa fi fost cu mine. Am ajuns acasă nervos și la ușă m-am întâlnit cu tata, care avea un rânjet pe fata. Am fost confuz la inceput, însă mi-a explicat ca știe ca sunt Chat Noir, iar el mi-a mărturisit ca este Howk Moth. Așa ca mi-a recomandat sa mă las akumatizat în schimbul miraculousului meu. Eram îmbătat în furie încât nici nu am ezitat și m-am scos inelul de pe deget și i l-am oferit lui. A-aveam încredere în el. Este tata pana la urma.zice blondul lăsând la sfârșit un lung oftat. Sunt așa un idiot.recunoaşte în sfârșit acesta.

-Cel mai mare idiot.spune Marinerre cu vocea calma. Ești conștient ca ai pus un oraș întreg în pericol, nu Adrien?întreabă aceasta mentinandu-si tonul.

-Știu! Știu! Si imi pare al naibii de rău că am făcut asta! Jur as face orice sa fac totul sa revină la normal.spune acesta mutându-si privirea către adolescenta în timp ce prinde din nou cutia neagra în mana, ridicand-o ușor din buzunar. Și chiar dacă eu nu am cum sa îmi revăd kuami-ul și sa refac de unul singur tot ce am stricat, am sa fac ceea ce am făcut și pana acum.spune ascunzând cutia intre palmele sale, în timp ce se apropie de bluenetta.

      Marinette privește confuza mișcările blondul, însă întinde mâinile pregătită pentru ce i se va oferi.

-Voi lăsa din nou greutatea pe umerii tai.spune lăsând cutia sa cada în palma fetei. Însă de data asta mă voi strădui și eu sa te ajut cu ce pot. Cu sau fără Chat Blanc.isi continua Adrien discursul uitandu-se la bluenetta cum privește blocată obiectul din mana sa.

-A-Adrien, a-asta e-

-Tikki a fost luata din cauza mea. Așa ca trebuia sa ti-o aduc înapoi.spune acesta șoptind iar bluenetta privește cu ochii înlăcrimați cutiuța neagra ce se afla acum în palmele sale.

        Nu ezita și ii sare in brate, strangandu-l puternic. Își ascunde fata în scobitura gatului blondului lăsând lacrimile, de data asta de fericire, sa îi părăsească ochii. Blondul își așează o mana pe talia fetei, răspunzând tandru la îmbrățișarea oferita, în timp ce cea de-a doua pana îi mângâie calm parul fetei, încercând sa îi calmeze suspinele.

-Multumesc asa de mult!spune Marinette printre sughițurile incontrolabile.

-Hei! Nu ai de ce sa imi mulțumești. Am făcut o greșeală și încerc o repar. Sunt conștient ca nu o voi face în totalitate. Nu voi reuși! Însă știu ca voi putea rezolva o buna parte din ea dacă tu ești alături de mine.spune blondul reușind sa scoată un zâmbet călduros de la prietena sa.

-O sa dau tot ce am mai bun!spune Marinette plasandu-i un mic sărut pe obrazul blondului ce îi răspunde imediat cu un zâmbet dulce dar și ușor sfios.

       Imediat după micul contact de afecțiune, adolescenta își muta din nou privirea nerăbdătoare către bijuteriile sale dragi. Se îndreaptă către oglinda, și cu ajutorul reflexiei sale își pune cerceii în lobul urechilor. Imediat cum mana i-a fost îndepărtată, raza mult iubita umple întreaga camera de o lumina roșiatică, urmând ca în scurt timp sa dispară, dar sa lase în urma o mica creatura roșiatică.

-Tikki!șoptește Marinette simțind din nou lacrimile aparandu-i în ochii săi azurii, însă de data asta le oprește din a le lasă să cadă.

-Marinette!vocea pițigăiata și mult adorata se reaude iar în urechile fetei.

      Kuami-ul nici nu mai așteaptă, ci zboară rapid pana la fața bluenettei îmbrățișându-i nasul mic. Iar pentru a-i răspunde la îmbrățișare Marinette își ridica palmele către kuami, și îl atinge ușor ca semn de afecțiune.

       Pe de alta parte, Adrien încă sta în locul în care a înțepenit de când a intrat în camera. Singura diferența fiind faptul ca acum zâmbește în sfârșit. Nu îi pasa ca practic inca este akumatizat. Nu contează ca tatăl sau va fi nervos când va vedea lipsa micilor bijuterii. Nu contează ca Plagg este încă de negasit. În momentul ăsta este bucuros pentru fericirea adusa fetei iubite.

         După scurta îmbrățișare cele doua prietene în sfârșit se despart, însă bucuria de a se revedea încă este în continuare simțită în ambele. Însă micul kuami abia acum observa ca nu sunt singurele persoane din camera. Își îndreaptă capul către stanga sa și îl observa pe mult prea cunoscutul blond, stand și privindu-le.

-Adrien știe?întreabă rosiatica confuza.

-Am multe sa îți povestesc Tikki.raspunde Marinette mutându-si privirea către blond.