I will save you

Capitolul 21

-Hai sa mergem înăuntru!spune blondul șoptind iar adolescenta da afirmativ din cap.

      Împreună, intra în clădire, urca putinele scări și ajung într-un final în camera bluenettei unde se așează amândoi în pat, fata în fata așteptând ca celălalt sa înceapă discuția. Marinette aștepta să vadă ceea ce îl interesează pe blond, iar Adrien aștepta să înceapă bluenetta in a povesti.

-Ești bine?întreabă blondul cedând în fata liniștii apăsătoare iar Marinette da negativ din cap.

      Nu mai plângea. Suspina deseori însă lacrimile au dispărut total de pe fata sa, având în urma niște ochi umflați și roșii.

-E nevoie sa întreb ce s-a întâmplat?întreabă Adrien îngrijorat, deși știa exact tot sirul poveștii, iar adolescenta răspunde în același fel.

     Adrien oftează îndurerat privind-o cu părere de rău.  Nici nu vrea sa se gândească prin ce a trecut în momentele alea. Și nici nu vrea sa se gândească la ce s-ar fi întâmplat dacă el nu voia sa ia o gura de aer noaptea asta plimbându-se prin oras.

     Tresare îngrijorat când o vede din nou suspinând, căzându-i din nou acele bilute cristaline din ochii roșiatici și se așează în laterala sa, luand-o în brațe pentru a-i mai calma frica prin care a trecut.

-Gata Mari! Sunt aici!șoptește blondul însă bluenetta continua sa plângă speriata. Sunt aici!repeta acesta, de data asta luandu-i fata în palme și privind-o în ochi, stergandu-i lacrimile cu degetele mari.

       Drept răspuns Marinette îl îmbrățișează strâns, uimita pana și ea de protecția oferită de Adrien. Este probabil aproape zece noaptea, mâine au ore, iar tatăl lui Adrien nu este cel mai înțelegător părinte din lume. Faptul ca el acum sta în brațele sale o șochează enorm, însă este, în același timp, bucuroasa ca se afla aici, lângă ea.

-Mulțumesc!reușește adolescenta sa șoptească printre suspine.

       Adrien nu îi răspunde. Este de la sine înțeles că nu face asta pentru a primi un simplu mulțumesc. A rămas cu ea pentru că nu vrea sa o facă sa se simtă neprotejata. A facut-o din propria dorința, in nici un caz ca sa îi ceara mai târziu un favor în schimb pentru întâmplarea de azi.

-Mă întorceam de la Alya.incepe bluenetta iar Adrien tresare când își da seama ceea ce vrea sa povestească.

-Mari, nu vreau sa îți readuci aminte prin ce ai trecut doar ca sa îmi povestești mie.raspunde acesta rapid nevrand ca bluenetta sa retrăiască în gând acele momente groaznice.

-Alya mi-a spus ca ar fi bine sa rămân la ea, însă nu am ascultat-o și am plecat acasă, pe întuneric.spune acesta ignorandu-i vorbele blondului.
Încă mai era putina lumina când am ieșit din casa Alyei, însă când am fost aproape de a mea era deja bezna, așa ca m-am oprit din drum și mi-am căutat telefonul in geanta, ca sa mai luminez drumul. Imediat cum am aprins lanterna telefonului, mi-am simțit gura acoperita, și tot corpul mi-am fost tras într-un tronson din apropiere. Am încercat sa scap, însă nu aveam destula putere.spune făcând o mica pauza suspinând.

-Mari, nu-

-M-a lipit de zid și a început sa mă sărute, si din fericire nu după mult timp a apărut Chat Blanc și m-a salvat. Nu știu ce s-a întâmplat după, mi-a spus sa fug și am fugit, iar apoi m-am întâlnit cu tine.spune aceasta

-Nu erai nevoită sa îți readuci aminte Marinette!spune acesta strângand-o puternic în îmbrățișare.

-Ba da. Am fost nevoită. Măcar atât sa fac după tot ce ai făcut tu.spune adolescenta  și oftează scurt.  Adrien, te rog sa nu îi spui Alyei!zice bluenetta privindu-ul in ochi pe blond.

-Nu am sa îi spun. Nu iți face griji.spune acesta iar adolescenta ta își odihnește capul pe pieptul sau. E târziu, ar trebui sa te culci.zice Adrien conștientizând cât este aproape unsprezece noaptea.

       Adolescenta da afirmativ din cap și se întinde în patul sau moale închizând ușor ochii. Adrien prinde pătură de la picioarele sale și o învelește pe bluenetta. O privește pentru scurt timp șanse ridica din pat fiind gata sa plece.

      Ar vrea sa mai rămână, însă ar exagera cu timpul petrecut împreună cu ea. Poate ca Marinette are nevoie de ceva timp singura ca sa pună cap la cap tot ce s-a întâmplat în seara asta, iar blondul nu vrea sa fie o a treia roata în gândurile fetei.

       Însă abia dacă face doi pași că  mana fetei îl oprește. Se întoarce ușor uimit către gestul fetei doar ca sa vadă fața ușor speriata a bluenettei.

-Te rog, ramai!spune adolescenta privindu-ul pe Adrien, care îi oferă un zâmbet trist și dulce în același timp.

-Așa am sa fac!răspunde și se aseaza lângă ea.

      Bluenetta îl obliga sa se întindă lângă ea iar blondul nici nu se gândește sa îi refuze oferta. După ce îl așeza în poziția pe care o prefera, aceasta nu ezita si îl îmbrățișează, închizând ochii și aseza așteptând sa adoarmă.