Capitolul 31

495 47 9
                                    

          Aproape cincizeci de metri și va ajunge în sfârșit acasa, loc în care va putea într-un final sa își reașeze gândurile luându-le de la cap la coada. Foarte multe informații acumulate astăzi iar bluenetta chiar are nevoie de o scurta pauza de la lumea sociala ca sa aibă măcar puțin timp pentru ea și rațiunea sa.

        Și deși încă se gândea la vorbele brunetelui cu șuvițe albastre, continua sa fie precauta si sa privească atenta la fiecare colt de bloc pe care îl traversează. Încă este miezul zile, însă nu prea întâlnește lume pe strada, deci nu vrea sa riște am facă aceeași greșeală ca cea din în urma cu doua nopți.

       Imediat cum recunoaște blocul căruia va trebui sa îi ocolească coltul bluenetta își ridica geanta de pe umăr și caută cheie în mers. Introduce mana în buzunar unde are mereu așezate micile bucăți de metal și este pregătită să scoată însă simte prezenta unei persoane în fata ei, ceea ce o face sa se oprească din mers.

        Inima a început sa îi bata la de tare ca acum doua seri. Era îngrozită. Știa ca dacă fuge nu va avea nici o șansă așa ca își face puțin curaj și își muta privirea de la geanta către picioare intrusului. Își mărește ochii în uimire când observa costumul negru acoperindu-i picioarele, si își lumineaza privirea fiind suta la suta sigura ca cel din fata sa este chiar Chat Noir, care a reușit sa îl învingă de unul singur pe Howk Moth. Însă își schimba brusc ideea când privirea ajunge pe fata adolescentului.

       Chat nu este brunet cu șuvițe albastre.

       Imaginea băiatului de care s-a despărțit acum jumătate de ora îi revine în minte și face imediat legătură dintre el, și motan care îi rânjește malefic.

-Luka?intreabă aceasta socata așezând geanta pe umăr, unde îi era și locul.

-Ti-am lipsit Marinette?întreabă acesta făcând un pas mic către ea, bluenetta reacționând imediat ca un magnet cu poli identici, indepartandu-se cu aceeași distanta precum pasul brunetului. Ti-e frica de mine?întreabă acesta făcând o fata uimita în batjocora, în timp ce bluenetta stătea și îl privea speriata neștiind cum ar trebui sa reacționeze.

    Nu mai e același Luka. Este controlat de către Howk Moth și nu exista posibilitatea ca acesta sa își aducă la timp aminte de fosta sa iubita.

-Chat Noir!tresar amândoi când aud o a treia voce venind de deasupra lor, în secunda urmatoare Chat Blanc aterizând intre cei doi foști iubiți. Ce ai de gând sa faci?întreabă blondul nervos strângând bățul metalic în palma sa.

-Mă răzbun! Pana la urma pentru ce mi-a fost data puterea asta?rânjește brunetul privind-o pe adolescenta care în momentul ăsta era păzită, pentru a doua oară, de Chat Blanc.

-Mi-ai promis ca dacă sunt de acord nu te vei atinge de ea.maraie blondul vorbind cu tatăl sau, nepasamdu-i ca cei doi îl aud tare și clar.

      Chat Noir, Chat Blanc, mergeți la Turnul Eiffel și atrageti-o pe Ladybug către voi. Dacă îi vei lua miraulousul, atunci vei putea face ce vrei după.aud ambii adolescenți ordinele și fac exact cum li se ordona.

       Blondul așteaptă pana când motanul negru sa plece mai întâi, urmând sa îl urmărească imediat cum părăsește zona.

      Pe de alta parte bluenetta habarnuavea ce putea sa facă. În primul rand fostul sau iubit a fost akumatizqt și lucrează în aceeasi echipa cu adolescentul care a agresat-o timp de sase luni. În al doilea rand, blondul tocmai a recunoscut  în fata adolescentei ca a fost de acord cu folosirea puterii miraculousului sau doar cu condiția de a nu se atinge de ea.

         Însă își schimba gândul imediat cum își aduce aminte faptul ca ea este eroina care ar trebui sa îi salveze. La naiba! Cu sau fără costum e tot același lucru. Băieții sunt identici, diferită fiind doar culoarea costumelor lor. În schimb, amândoi au câte o gheara a felinei, și amândoi au o arma cu care pot lupta. Marinette nu are nimic. Nu are yoyo, iar fără el nu poate creea talismanul sau norocos. Este complet neajutorata. În minte îi vine talismanul pe care îl poarta la gat. Drace! Încă nu a răspuns la ultima întrebare și nu îl poate folosi.

      Se sprijină câteva secunde de perete, asezandu-si palmele peste fata sa. Își simtea toți mușchii tremurând, iar corpul deja a început sa îi transpire doar la gândul la ce ar putea sa o astepte. Sa meargă către ei este echivalent cu a își oferi de bunăvoie miraculousul, însă în nici un caz nu va sta degeaba. O are pe Tikki cu care poate coopera mintal iar kuamiul sigur va avea o idee de a îi învinge pe amândoi. Așa ca nu mai așteaptă și se transforma alergand în direcția în care au luat-o cei doi akumatizati.

I will save youUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum