I will save you

Capitolul 2

-Ce ai de gând sa faci?vocea eroinei rostește imediat cum ajunge lângă barbatul necunoscut care încerca să fure geanta unei sărmanei bătrâne.

     Barbatul tresare imediat ce îi aude vocea și da drumul geantii, urmand sa alerge după una din clădirile langa care se afla. Hoții care au intalnit-o pana acum pe eroina personal și-au învățat lecția, s în știu ca nu este de gluma cu amenințările sale. Zvonul Cum ca eroina este cruda cu aceste tipuri de persoane s-a răspândit rapid, și deși nu este adevărat, bluenetta nu se străduieste sa clarifice lucrurile. Pana la urma hoților le este frica de ea, și nu îndrăznesc sa facă un pas greșit în fata sa. De ce sa își facă munca mai grea decât este deja?

      Urmărește cu privirea barbatul care aleargă fără a privi înapoi, p ana când dispare din raza sa vizuala. Imediat după ce barbatul seara face nevăzut, Ladybug își îndreaptă atenția către bătrână care privea îngrozită în direcția hoțului, strangandu-si geanta la piept.

-Sunteti bine?intreaba adolescenta cu vocea calda, asezandu-si palma pe umarul varstincei.

-Da, iti mulțumesc nespus de mult!răspunde acesta cu vocea tremurânde, iar bluenetta zâmbește usor. 

-Nu ar trebui sa mergeti pe întunericul acesta pe străzi. Știți ca este periculos.o avertizează eroina iar  iar femeia da afirmativ din cap.

-Stiu foarte bine, insa nepotul meu este bolnav și aveam nevoie urgenta de niște pastile. Am rămas fără și nu îl puteam lasa fără. Risca sa își agraveze boala dacă ratează o singura pastila.spune batrana iar bluenetta oftează scurt

-Am inteles.spune aceasta înțelegătoare. Haide-ti, am sa va conduc pana acasă. Vreau sa fiu sigura ca băiatul își primește pastilele.spune eroina luand sclipirea din ochi varstnicei drept mulțumire.

      Pe drumul parcurs, Ladybug afla ca băiatul bolnav învață la același liceu ca ea, și îl cheamă Mark. Continua sa îi asculte poveștile bătrânei,  pana în fata ușii casei sale, de unde își i-a la revedere, însă nu înainte de a îi ura însănătoșire grabnică nepotului acesteia.

      Isi continua patrula pana cand observa cu coada ochiului o umbra rapida în stânga sa. Fără sa se gândească se ascunde imediat după marginea clădirii pe care se afla.

●●●

      Scot ușor capul de după mica ridicatul de piatra și caut în jur intrusul nopții.  Stiu ca este el. Cine altcineva poate avea o asemenea viteza la o înălțime de peste zece metri?

      Găsesc sclipirea galbena a ochilor sai urmărind un băiat ce hoinăresc pe străzile întunecate. Vrea sa îl atace? Sa îl urmărească pana acasă? Motanul este asa imprevizibil încât nu îi poți ghici mișcările.

       Cobor de pe clădire ușor pentru a nu mă observa și mai ascundă după coltul ei, urmărind și eu baiatul transformat în victima în câteva secunde.

       Observ motanul cum se pregătește sa atace imediat cum baiatul se urmează coltul spre stânga și alerg rapid către ei.

-Hei! Lasa-ma!ascund vocea cunoscuta și îmi strâng ochii nervoasa mărind pasul.

       Il observ pe Chat ținând adolescentul de gat și riducandu-ma de la pământ.

-Ce ti-am făcut?intreaba speriat cu vocea abia auzită.

-Trebuie neapărat sa îmi faci ceva ca sai te atac? Am crezut ca după atata timp ca-ti obișnuit cu gesturile mele.spune motanul amuzat. Se pare ca nu sunetul așa inteligenți oricum păreți.spune acesta și arunc yoyo-ul catre mana cu care îl sugruma pe băiat, urmand sa i-o trag spre mine.

      Își îndreaptă atenția spre mine insa i-o ignor privindu-l pe băiatul care tusea repetat intins pe trotuar.

-Nathaniel fugi!tip și roscatul mă asculta imediat.

      Fără speranță Chat încearcă sa își retragă mana din ata armei mele insa nu reușește. Din  fericire, c optimile ne egalează puterea.

-De ce continui sa își lase ataci?isilntreb autoritara și observ cum nervoasa oxidarea se tranforma intr-un rapid jet lat pe fata sa.

-Pur și simplu nu imi place prezenta lui.spune calm. Dar tu? De cei continui sa isilntreb mele.spune ajuți dacă știi colonia oricum va fi data viitoare o alta victima?mă întreabă și îmi inclestez dinții nervoasa.

-Pentru ca nu suport gândul ca un cetățean poate fi rănit de un erou.spun și ranjetul îi dispare.

-Erou? Adică, ceea ce ești tu?intreaba curioasa iar taie ceooniau ajutorul ghidarea sale ata yoyo-ului meu. Spune-mi, dacă tu ești " erou" ce cunoștință din faptele tale?

-Nu ajut Parisul pentru ceva în schimb.  Niciodată nu nuanțe făcut asta.spun lăsând mainile sa imi cada pe lângă corp insa continuand sa îl privesc incruntata.

-Ei, ca răufăcător nu numai ca primesc aplauzele lui Howk Moth,  dar reușesc sa îmi îmbunătățesc stilul de a lupta contra ta. Pe când tu, abia dacă observi vreo miscare înainte sa renunți.spune ranjind și îmi accentuez nervozitatea.

-Stiu ca probabil nu vei răspunde, insa de ce te-ai dus de parterului Howk Moth? La început vroiai sa îl învingi,  împreună cu mine, iar acum îi accesului ordinele chiar dacă te obliga sa iti rănește orașul? C hoarda dacă obliga sa mă rănește pe mine?spun tranformandu-mi nervozitatea în tristețe.

-A spus cineva vreodată ca mi-a pasat de tine? Nici nimic te puteam considera prietena. Eram doar coechipieri so atât. Iar acum suntem dușmani,  iar dușmanii nu vorbesc cum facem noi acum.spune și mă ataca cu batul său insadreusesc sa mă feresc la timp.

-Ei, eu te-am considerat un prieten. Și in calitate de prieten, jur ca te voi aduce înapoi la normal!spun aruncând yoyo-ul spre el.