I will save you

Capitolul 20

      Încă o suta de metri și va ajunge. A mers destul de rapid, au trecut doar zece minute de la despărțirea cu Alya și aproape a ajuns acasă. Totuși, deși s-a grăbit, parcă este și mai întuneric fata de momentul plecării de la prietena sa. Sincer, ultimul lucru pe care l-ar vrea ar fi sa își pună un membru în gips așa ca deși pentru câțiva metri de oprește puțin din drum și își caută telefonul în geanta plina cu carti.

       Găsește în sfârșit telefonul intre manualul de franceza și cel de chimie și îl scoate rapid. Aprinde lanterna și o îndreaptă către trotuar pentru a vedea pe unde merge. Închide geanta și nici nu apuca sa facă vreun pas ca gura ei îi este acoperita și tot corpul este tras în cel mai apropiat tronson.

       Da drumul telefonului, aparatul căzând jos, și începe sa se zbată din strâmtoarea străinului sperând ca va reuși sa evadeze însă degeaba. Străinul este mult prea puternic.

        O izbește de peretele blocului continuând sa îi blocheze gura din a mai scoate un sunet. Bluenetta tremura de frica, știa ca îi va fi imposibil sa scape, însă continua sa se zbată și sa îl privească nervoasa. Reușește sa îi muște mana, rapitotul îndepărtand-o de la gura fetei și scuturand-o din cauza durerii, însă cealaltă mana o oprea din a fugi.

-Câinele mușcă!zice străinul, bluenetta reușind sa vadă un ranjet în întunericul noptii, și poate distinge șuvițele blonde care ies din gluga sa

-Da-mi drumul!spune aceasta încercând sa para autoritara însă vocea tremurânda o da de gol, reușind sa facă străinul sa rada.

-Ce s-a întâmplat? Ti-e frica de mine? Dar ce s-a întâmplat cu acea fata curajoasa care s-a aruncat în fata lui Charlie Blanc pentru a-si salva iubitul?întreabă acesta ușor amuzat iar bluenetta mărește ochii în uimire.

      Sa fie oare el? Chat Blanc, detramsformat? I-ar face oare asa ceva doar pentru a se răzbuna din cauza momentului ei de curaj de acum câteva zile?

-Ce s-a întâmplat? Ti-a mâncat pisica limba?întreabă acesta apropiindu-si corpul de al ei.

-Ajutor!țipă adolescenta speriata și panicata imediat cum știa ce vroia sa facă rapitotul sau.

       Ar mai țipa odată însă gura ei îi este oprita de cea a străinului. Se zbate încercând sa evadeze însă îi este imposibil. Corpul lui masiv îl împinge pe al ei în zid, bluenetta nemaiavand nici o șansă să scape, însă continua sa se zbata. Deși era speriata, deși avea lacrimi în ochi, nu avea de gând sa se dea batuta.

        Se panichează mai tare când mana sa urca ușor de pe picior, pana pe abdomen, ca mai apoi fiind gata sa intre pe sub bluza de trening, însă o îndepărtează rapid când intre noi reușește sa își face loc bățul din metal mult prea cunoscut.

        Rapitotul se îndepărtează aproximativ doi metri de ea, reușind,  ca intre ei, sa își faca loc Chat Blanc. Bluenetta expira socata când observa adolescentul in costum alb aparand-o de răpitorilor sau.

-Nu te-a învățat mama ta ca nu e frumos sa te iei de cineva mai slabi decât tine?spune acesta ușor nervos.

-Și totuși continui sa te iei de locuitorii Parisului știind ca nu au nici o șansă împotriva ta.

-Intradevar, însă eu nu incerc sa le fac adolescentelor ceea ce voiai tu sa îi faci ei.spune motanul arătând cu capul către bluenetta. Poți sa pleci, am sa îl fac eu pe nemernicul asta sa îi para rău pentru ce ti-a făcut.zice motanul intorcandu-si privirea către Marinette, fata rămânând socata cand îi vede abia vizibilul zâmbet dulce și sincer.

      Marinette nu mai așteaptă nici o secunda și o ia la fuga către casa sa, fără sa mai privească înapoi. Deși știe ca totul este bine acum, nu își poate abține lacrimile din a mai cădea. Pur și simplu a explodat când si-a dat seama ca dacă nu apărea Chat Blanc, ajungea sa fie violată. Doar gândul ăsta o face sa plângă mai tare.

        Însă totuși... Sa fie salvata chiar în ultimul moment nu se aștepta. Mai ales ca fapta asta sa vina din partea lui Chat Blanc. Băiat pe care chiar Marinette îl învinovățise ca fiind răpitorul sau.

        Da coltul către brutăria sa și mare i-a fost uimirea ca la numai trei metri sa îl vadă pe Adrien în fata. Singurul lucru de care era în stare a fost sa alerge către el și sa îl îmbrățișeze strâns, uimita de faptul ca au putut amândoi sa se sincronizeze în felul ăsta.

      Blondul accepta imediat îmbrățișarea ei, și o tine strâns la piept pentru ca Marinette sa își dea seama ca este în siguranta. Habarnuare ce făcea ea la ora asta târzie pe strada însă a avut noroc ca era prin trecere și a putut sa o salveze la timp. Scrasneste din dinți când își readuce aminte de nemernicul care a sarutat-o mai devreme, și este bucuros ca atunci când este akumatiat nu își mai poate controla puterea când este nervos. Idiotul ăla va regreta ca s-a născut dacă mai are tupeul sa se atingă de vreo fata de acum încolo.

     I se rupe inima de fiecare data când o vede pe Marinette plângând. Ar da orice ca sa o vadă zâmbind în fiecare zi, însă dintr-un oarecare motiv din momentul akumatizarii lui, și bluenetta s-a schimbat drastic. A încercat de multe ori sa renunțe la akuma, însă nu are nici o șansă mai ales când el a acceptat, iar tatăl lui refuza sa renunțe el.