I will save you

Epilog

      Un peisaj uimitor. Soarele nu ezita în a-si indrepta razele luminoase către străzile pline ale Parisului. Zeci de părinți fac cumpărături ori își duc copii intr-un parc. Cupluri peste cupluri merg tinadu-se de mana pe trotuarele, acum curate ale orașului, iar bunicii sau bunicile în sfârșit se pot plimba prin oraș inspirând aerul curat ce plutește în orice zona.

       Iar seara mulțimea de oameni parcă se dubleaza. Doar temele și învățatul îi mai opresc pe studenți sa nu se aventureze pe străzile luminate și primitoare ale orașului.

       Cine ar fi crezut ca Parisului se va schimba în bine în așa puțin timp? Adică, cu o luna în urma totul era îngrozitor, de la străzi înecate în gunoaie la felinare care nu funcționează. Acum? Acum parcă este un cu tot alt oraș. Parcă Parisul a devenit un oraș mai bun decât a fost înainte de incidentul cu Chat Blanc.

        Mai multa socializare. Mai multe voluntariate pentru azile de bătrâni, cămine de copii abandonați sau pentru curățarea orașului.

        Marinette sta pe banca unui parc din apropierea turnului Eiffel, urmărind toate aceste detalii. Poate ca pare o ciudata uitandu-se în jur zâmbind tâmp, însă numai ea știe prin câte a trecut ca Parisul sa ajungă la ceea ce este acum. Însă nu ar fi reușit fără Tikki, și un anumit blond iubaret.

         Și ca tot veni vorba, Adrien Parcă s-a transformat și el în bine. De la incidentul cu tatăl sau blondul s-a mutat la ea în apartament, însă nu împart aceeași camera. Adrien doarme în camera de oaspeți și nu poate fi mai mulțumit. A avut nevoie de puțin timp departe de tatăl sau, iar bluenetta fost foarte încântată sa îi ofere apartamentul pentru o locuință temporara.

         Iar în legătură cu sentimentele sale... Ei, nu prea au mai avut discuții despre asta. Marinette a spus ca mai are nevoie de timp iar blondul a făcut intrutotul cum i s-a cerut. A fost un prieten adecvat care îi este mereu aproape când bluenetta are nevoie de ceva, însă nimic mai mult. Fără flirtat, fără săruturi. Doar doi simpli buni  prieteni ce sunt de nedespărțit.

        Însă.

       O luna întreaga în care îl vede pe Adrien zilnic, nu trece neobservata de mintea bluenettei. Intr-o perioada de doar treizeci de zile cei doi adolescenți s-a apropiat mai mult ca niciodată. Iar acum, ar fi o minciuna pentru Marinette sa spună ca nu simte nimic pentru blond. Nu după suportul si ajutirul oferit în fiecare zi. Serile în care a stat treaz ore în sir din cauza coșmarurilor avute de bluenetta. Este practic imposibil sa nu ii sară inima câtuși de puțin când Adrien face un gest așa de simplu, totuși așa măreț în ochii fetei.