I will save you

Capitolul 28

       Bun, în primul rand trebuie sa își dea seama ce a fost cu acel bâlbâit, și ce ar trebui sa însemne roșeața din obraji pe care a avut-o cât timp a stat cu acel motan. Bine, poate fierberea obrajilor ei are ca răspuns faptul ca nu a avut contact cu un alt băiat înafară de iubitul său și cei doi prieteni ai săi, însă bâlbâiala? Nu s-a bâlbâit niciodată în viața sa, de ce a facut-o în fata lui Chat?

      Și pe lângă comportamentul straniu al fetei mai este și cel al blondului. Adică, în urma cu câteva ore aproape ca i-a luat miraculosul iar cu câteva secunde în urma a venit la ea pentru a-i înapoia telefonul si sa îi spună de fel de aberații. Adică,  chiar nu știe în ce stare se afla Parisul? In afara de faptul ca noapte nu umbla mai nimeni pe străzile întunecate, rare fiind datele când mai vezi o persoana plimbandu-se.

       Adolescenta oftează și se întinde in patul sau moale închizând ochii epuizata. S-au întâmplat prea multe într-o singura zi încât crede ca somnul o va cuprinde de în orice moment. Și ar fi facut-o pana acum dacă stomacul sau încă nu avea dureri după lupta de azi. Dacă chiar așa s-a simțit și motanul în momentul sau de neconştientizare, atunci ar trebui sa îi ceara scuze.

      Bâzâitul scurt al telefonului o atenționează ca a primit un mesaj, așa ca, fiind curioasa, aprinde ecranul aparatului rămânând socata de fapt ca are aproape patruzeci de apeluri nepreluate. Majoritatea desigur ca sunt de la Alya, care probabil turbata de îngrijorare, locul doi fiind ocupat de Luka. În rest mai sunt apeluri de la colegii sai, care nu au insistat după ce au văzut ca nu răspunde.

       Lasă telefonul sa cada pe saltea și își întinde întreg corpul, închizând ochii. Cum îi va explica Alyei absenta sa de azi? Probabil acum sta speriata neliniștită în camera sa. Și nu o judeca. Pana și Marinette ar reacționa la fel dacă știe ca Alya ar pleca târziu de la ea și a doua zi nu mai vine la școală. Roscata probabil i-a făcut câteva vizite însă bluenetta era prea ocupata cu lupta cu Chat Blanc.

       Oftează lung încercând sa își alunge gândurile. Probabil este aproape miezul nopții și chiar nu vrea sa rămână acasă și mâine din cauza oboselii acumulate.

●●●

      Deschide ușor sfioasa ușa clasei privind înăuntru simțind imediat toată atenția îndreptată spre ea.

-Marinette!aude vocea lui Nino care se ridica numaidecât din banca alergând către ea oferindu-i o îmbrățișare strânsă.

      Îmbrățișare de care a rămas destul de socata. Brunetul nu este genul de persoana care sa își arate sentimentele în felul ăsta. Este tipul de băiat care se îngrijorează în sinea lui. Sau cel puțin așa credea Marinette. Singurele persoane cărora le arata adevăratele sentimentele erau Alya și Adrien, și de multe ori se simțea prost ca bluenetta era singura ignorata. Însă acum si-a dat seama, cu adevărat, ce înseamnă pentru Nino. Și nu a putut sa nu îi ofere un zâmbet slab.

-Marinette Dupain-Cheng! Jur! Parcă vrei sa mă bagi în mormânt!exclama vocea mult prea cunoscuta a roșcatei și își întoarce privirea către ea.

-De ce nu ai răspuns la telefon ieri? Am fost îngrijorați!zice Nino rupând îmbrățișarea privindu-ma îngrijorat.

-Mi-am pierdut telefonul și l-am găsit abia azi dimineață. Nu credeam ca va mai avea rost sa va sun dacă tot va vedeam la școală.recunoaste aceasta strecurând o mica minciuna printre cuvinte.

-Și ieri de ce nu ai ajuns la școală?

-Nu m-am simțit foarte bine și am vrut sa rămân ca sa mă odihnesc. Nimic grav.spune bluenetta calmandu-si prietenii mergând către banca sa.

-Am fost ieri la tine de vreo doua ori și nu erai acasă.spune Alya imediat cum se așează în banca, lângă ea. Nu ai pățit nimic când ai plecat de la mine, nu?întreabă aceasta ușor speriata iar bluenetta îi răspunde cu un zâmbet. Zâmbet care se străduiește din toate puterile sa nu para fals.

-Am ieșit afară și am făcut câteva plimbări mai lungi. Am crezut ca mă voi simți mai bine, și așa a fost.minte bluenetta menținând același zâmbet forțat pe chipul sau.

       Roșcata o priveste atent căutând orice urma de minciuna pe chipul bluenettei însă se da batuta după scurt timp, preferând sa aibă încredere în prietena sa cea mai buna. Bluenetta nu face altceva decât sa își relaxeze mușchii pe care pana acum îi ținea încordați și sa expire ușurată, in gând desigur. Nu ar vrea sa dea de banuit roșcatei.

-Știi ca te poți baza pe mine, da? Mereu!continua roșcata parcă încă vrând sa scoată adevărul din gândul adolescentei însă tot ceea ce face Marinette este sa dea din cap afirmativ oferindu-i un alt zâmbet, de data asta mai sincer decât precedentul.

-Oricând.afirma Marinette oferindu-i o îmbrățișare prietenoasa roșcatei.