I will save you

Capitolul 11

     Adolescenta ramane întinsă pe cimentul rece simțind cum ochii o înțeapă ușor, mici bobițe de lacrimi coborând din ei și prelingandu-se pe fața, făcând în scurt timp contact cu acoperișul blocului.

-Jos petele.spune suspinând și costumul roșiatic îi dispare de pe corp. Sunt așa jalnica!continua de data asta începând sa plângă în hohote de eșecul prin care a trecut.

-Nu este adevărat! I-ai făcut pentru prima data fata lui Chat Blanc de când a fost akumatizat!

-Tikki! Am rămas fără yoyo!spuse aproape țipând însă își acoperă imediat gura continuând sa își verse amarul în lacrimile sărate.

-N-nu-i nimic! Se poate rezolva. Cu siguranță Maestrul știe o cale prin car-

-Nu! Sunt inutila! Chat are dreptate! Sunt mult mai curajoasa ca Marinette decât ca Ladybug! N-nici nu știu de ce am fost aleasa pentru postul de super eroina.zice adolescenta acoperindu-si fata cu palmele. Nu sunt buna de nimic fără Chat Noir.

-Ai fost aleasa pentru felul tău de a fi Marinette. Asta ești tu, puternica, însă simți puterea când trebuie sa iti aperi un prieten. Înainte ca Chat sa fie akumatizat aveai un scop, pe lângă cel de a captura un akuma, iar acela era de a-l proteja pe Chat. Când te lupți cu el imagineaza-ti ca vrei sa îl salvezi. Nu te descuraja din cauza vorbelor pe care ți le arunca Chat Blanc. Adu-ti aminte, este akumatizat și cel mai probabil Howk Moth îi ordona sa iti spună asta!spune kuami-ul incurajandu-si stăpână care o privea îndurerată.

-Chiar dacă mi-as imagina, asta nu mă ajuta în a imi aduce yoyo-ul înapoi.

-Vom găsi o cale și pentru asta. Momentan trebuie doar sa speram ca Howk Moth nu akumatizeaza o a doua persoana pentru a îți lua miraculousul însă mă îndoiesc.spune roșiatica iar bluenetta da ușor afirmativ din cap. Haide sa mergem acasă!

-Bine!bolboroseşte adolescenta încă trista pornind către intrarea în bloc cu scopul de a coborâ de pe clădire.

●●●

      Își așeza geanta pe umăr și pornește posomorâta către liceu. Nu este cea mai buna dimineață a sa, cu siguranță. Tot week-endul s-a antrenat pentru dobândirea puterii celei noi și abia dacă a închis vreun ochi. Și de parcă oboseala nu era de ajuns la fiecare pas făcut simte înțepături deranjante în spatele sau. Ei bine, măcar au meritat. Azi dimineață înainte de pregătirea pentru liceu, bluenetta a reușit sa dobândească puterea de a comunica mintal cu Tikki, deci exercițiile nu au fost inutile.

     Scapa un mic oftat printre buze când își da seama ca puterea asta nu ii este de prea mare ajutor. Adică da, Tikki o poate sfătui în timpul luptelor însă la ce bun dacă nici măcar yoyo nu mai are?

-Marinette!aude simțind aproape imediat o greutate pe spatele sau.

-Alya! M-ai speriat.recunoaste bluenetta asezandu-si mana deasupra inimii.

-Eu te-am speriat? Scumpo! Vineri i-ai ținut piept celui mai mare răufăcător din Paris! El nu te-a speriat?întreabă roșcata încă socata de fapta bluenettei.

-M-am saturat sa îl văd pe Luka rănit întruna și întruna. Am profitat de ocazie și i-am sărit în ajutor. Nu îmi sta în fie sa privesc cum un prieten îmi este rănit. As fi făcut la fel și pentru tine, și Adrien și Nino!

-Of, nebuna mea mica! De data asta te-am iertat, însă sa nu te prind ca te mai arunci asa în fata pericolului. Amândouă știm de ce este în stare Chat Blanc.spune roșcată în timp ce intram împreună în sala de clasa.

      Imediat cum pășește înăuntru toate privirile sunt îndreptate către bluenetta. Rămâne liniște pentru câteva secunde însă imediat se ridica cu toții din băncile lor și o înconjoară pe săraca adolescenta.

-Ești bine?

-Cum de nu ti-a fost frica?

-De ce ai făcut asta?

      Marinette se simțea mai ceva ca la interogatorii. Fata ori nu înțelegea întrebarea din cauza ca era spusa simultan cu alta, ori nu știa la ce sa răspundă mai întâi. Slava domnului ca Alya este cu ea. Roșcată nu suporta inghesuiala și îi da imediat pe toți la o parte amenintandu-i ca dacă nu merg la locurile lor îi vor da ca hrana pisicii sale. Pentru bluenetta a fost amuzanta amenințarea însă seriozitatea cu care a spus-o i-a făcut pe toți sa o asculte și sa facă întrutotul cum le-a fost ordonat.

     Adolescentele se așează în banca lor, însă nu înainte ca Marinette sa își salute iubitul cu o scurta fluturare a mâinii și cu un mic zâmbet pe care abia este în stare sa îl facă.

     Însă imediat cum Alya a anunțat plecarea sa către baie, bluenetta a fost iarăși bombardată de sutele de întrebări. Răspundea la câte putea, deși se îndoia ca cineva o aude. Era o gălăgie prea mare și cu greu reușeai sa deslușeşti fiecare cuvânt.

-De ce crezi ca nu te-a atacat?întreabă Alix aproape țipând probabil saturata de colegii sai zgomotosi.

-Pentru ca o place, logic!spune Rose ușor visătoare iar bluenetta strâmbă din nas nesatisfacuta de răspuns.

-Mă îndoiesc. Abia dacă am vorbit cu el de când a apărut.raspunde adolescenta iar blondina încearcă sa se gândească la o alta cauza.

       Încearcă este bine spus. Cu greu îți poți auzi vocea mintii în valmaşeala asta de întrebări spuse simultan.

-Ce se întâmplă aici?întreabă o voce ușor groasa reușind sa îi întrerupă pe toți pentru câteva secunde, ca mă apoi sa reînceapă din nou cu interogarea.

        Însă bluenetta nu mai era atenta la colegii ei. Vocea mult prea cunoscuta i-a acaparat tot corpul și pentru a se asigura ca nu confundă persoana încearcă sa se uite printre mulțimea de colegi. Reușește sa privească printre doua capete și își simte inima salvata când recunoaște șuvițele blonde de lângă ușa. Nici nu mai sta pe gânduri și își face loc printre adolescenti, urmând ca mai apoi sa alerge către blond și sa îl îmbrățișeze.

-Adrien!suspina aceasta imediat cum corpurile celor doi fac contact, iar adolescentul nu ezita în a-i răspunde imediat la îmbrățișare

         Se pare ca aceste câteva zile în care nu a mai dat nici un semn de viață au reușit sa o fiarbă pe bluenetta de dorul sau. Știe ca este considerat doar un prieten pentru ea dar nu îi pasă. O iubește pe Marinette și refuza sa renunțe la ea. Timp de un an s-a ținut după coada ei, și a reușit sa o apropie extrem de mult de el. I-ar fi spus de când si-a dat seama de sentimentele sale, însă bluenetta ar fi crezut ca își bate joc de ea. La doar câteva zile de la moartea părinților săi... Nici blondul nu s-ar fi crezut pe cuvânt dacă ar fi fost în locul ei. Însă a continua sa îi fie aproape. O ajuta de fiecare data când avea ocazia, și îi asculta probleme de fiecare data când voia sa vorbească. Hotărâse sa îi mărturisească sentimentele după jumătate de an, însă Couffaine i-a luat-o înainte.