I will save you

Capitolul 44

       În timp ce cei doi adolescenți se pregătesc pentru atacarea lui Howk Moth, în vila Agreste lucrurile merg puțin diferit.

-Nathalie, unde sunt cerceii lui Ladybug?întreabă blondul nervos de faptul ca si-a petrecut jumătate de ora pentru căutarea bijuteriilor.

-I-am pus în laboratorul dumneavoastră.spune Nathalie cu aceeași fata neutra pe care o menține întotdeauna, deși mintea ei era panicata.

          Știe exact locul în care i-a pus, și totuși nu sunt acolo. Nici acolo, nici în vreun alt colțișor al întregii camere. A încercat sa se uite pe camerele de supraveghere, cu gândul ca cineva i-ar fi putut lua, însă a uitat ca saptamana trecuta toate au fost dezactivate și îndepărtate pentru mici reparații. Urma sa le activeze mâine, cand le va primi înapoi.

        Privește din nou către blondul matur ce avea exact aceeași expresie ca a ei. Neutra, lipsita de emoție. Însă știe foarte bine ca mintea lui este bombardată de fel de fel de emoții. De la iritare, la nervozitate, la ceva ce se aseamănă cu un strop de disperare.

         Și îl și înțelege. Cerceii respectivi sunt ultimele fragmente ale cheii pe care o va folosi sa își îndeplinească în sfârșit dorința.

        Însă deodată tresare. Își încrunta ușor privirea și o privește pe bruneta cu șuviță roșiatică.

-Adrien s-a transformat.spune acesta iar Nathalie își mărește ochii în soc și confuzie.

-Ma duc sa văd ce s-a întâmplat.spune aceasta iesind din laboratorul blondului, urmând sa se indrepte către camera adolescentului akumatizat.

●●●

-Vezi fereastra circulara din vârful vilei?întreabă blondul iar Marinette își îndreaptă atenția către locul indicat de prietenul sau.

       Erau la mai puțin de douăzeci de metri de vila Agreste, bine ascunși  după o dubă. Imediat după terminarea conversației avute la bluenetta acasă, adolescentii s-a transformat și au plecat numaidecât. Au ajuns acum câteva minute, timp în care s-a asigurat ca nu este vreun bodyguard afară, sau vreo camera de supravegheat ce i-ar putea surprinde.

      Desigur, au primit cinci șase priviri confuze când adolescenții zburau transformați unul lângă altul, neluptandu-se pentru prima data. Unii chiar au țipat bucuroși crezând ca Ladybug în sfârșit și-a îndeplinit misiunea, însă adolescenții i-au ignorat. Misiunea încă nu este îndeplinită, însă spera sa fie pana la finalul zilei de azi.

-Da.afirma bluenetta având priviră fixa către fereastra maiestuoasa.

-E fereastra ce duce exact in camera în care tata akumatizeaza victime. Un aşa-zis laborator. Este plin cu fel de fel de planuri și idei pe care le încerca cu fiecare akuma sa ne i-a miraculousii. Iar pe lângă asta mai sunt și multe foi cu semne, inscripții pe care nu le pot înțelege. Probabil ca din cauza lor tata are nevoie de miraculousi. Probabil ca le-a descifrat cumva și ceea ce a găsit l-a făcut sa își dorească bijuteriile așa mult.explica Adrien în timp ce Marinette îl privește atent procesând fiecare cuvânt auzit.

       Cine știe. Poate informațiile, desi inocente, o pot ajuta cumva în lupta pe care va urma sa o poarte.

-Dacă ne grăbim, am putea ajunge neobservați pe acoperiș, iar de acolo îmi voi folosi bățul sa sparg geamul. Pe urma intram pe fereastra și îl atacam direct.explica blondul planul iar eroina își musca buza inconștient concentrandu-se pe plan.

-Dacă Gabriel nu e acolo?întreabă aceasta mutandu-si privirea din spre fereastra la Adrien. Dacă vom face planul acesta de inflirtrare la perfecție și ne vom trezi ca el nici macar nu era în laborator așa cum ne asteaptam? Se va duce pe apa sâmbetei atacul surpriza.zice aceasta îngrijorată iar blondul scăpa un scurt chicot.

-Tata e mereu acolo, Marinette. Sunt rare momentele în care iese din laborator, iar acelea sunt ca sa doarmă. Are tot ce îi trebuie acolo.explica Adrien.

-De ce sta acolo oricum? Poate merge în camera respectiva doar când va fi nevoie sa akumatizeze pe cineva.

         Da. O întrebare prosteasca și nefolositoare. Iar Marinette este conștientă de lucrul ăsta. Însă probabil ca a rostit-o doar ca sa tragă de timp? Lucrurile au fost mult prea rapide pentru ca mintea sa sa proceseze. Afla ca Adrien e Chat Blanc, apoi ca blondul o iubește, apoi a primit-o pe Tikki iar în următoarea secunda se afla aici, la numai douăzeci de metri de Howk Moth pregătit sa îl atace. Marinette are nevoie de timp sa proceseze toată aceasta imensa cantitate de informație însă a nu mai poate aștepta. Este momentul perfect în care sa-i recupereze în sfârșit inelul prietenului sau. Însă mai vrea doar puțin timp. Doar câteva minute. Vrea sa se pregătească fizic și psihic pentru ceea ce urmează, si vrea sa fie pregătită.

-Nici eu nu știu sigur, dar probabil ca are o legătură cu acei zeci de fluturași deposedați. Poate ca va trebui sa aibă grija de ei sau nu știu. Niciodată nu mi-a spus asta.spune scăpând un scurt oftat la final.

       Pana si el este emoționat de lupta ce va urma, însă încearcă sa para sigur pe sine, dandu-i încredere prietenei sale.

-Pregătită?întreabă acesta iar Marinette îl privește câteva secunde în ochi urmând sa înghită în sec, dând afirmativ din cap.

-Pregătită!