Diavolița

Capitolul 41

Din perspectiva lui Matteo

Fug repede spre ei cu speranța să îi pot ajuta.
Eu: Esti nebună, ce le-ai făcut? Strig la ea în timp ce încerc sa îi calmez pe cei doi necunoscuți mie.
Kyra: Sa zicem doar că au avut ghinion! Spune având o criza de râs.
Eu: Ce era lichidul ăla? Întreb disperat.
Kyra: Lichidul ala te arde pe dinauntru! Îți arde tot! În doua minute esti gata mort, iar "lichidul ala" se numeste Sărutul Morții.
Eu: Dar ce ti-au facut? Cu ce te-au ranit?
Kyra: Ce te face să crezi ca îți spun? Rostește arcuind o sprânceana. Deci, scapi tu de trupurile lor sau va trebuii sa o fac eu. Ma uit la ea îngrozit fara sa reactionez. Bine o fac eu! Zice pana la urma.

Își ridica mâna dreapta si își misca degetul aratator în stanga si dreapta iar corpurile lor dispar în bataia vântului.
Aceasta pleaca fară nici o problema în timp ce eu stau buimac pe iarba uscată.
Trebuie neaparat să uit ce s-a întâmplat aici! Daca nu, o sa ma bantuiasca amintirea asta mereu.

Ma ridic rapid de jos si plec ca si cum nu s-a întâmplat nimic. Cand ajung în curte observ ca Kyra nu mai este. Intru în scoala si merg la următoarea ora cu un zambet fals pe fată. În urmatoarea secundă ma ciocnesc de un corp. Îmi cobor privirea si dau de o fată frumoasa care tocmai a cazut pe jos din cauza mea.
Îi întind mâna sa o ajut sa se ridice iar ea accepta ajutorul meu.
Eu: Scuze, am fost cu capul în nori nu am fost atent...iarta-ma nu...
Fata: Stai calm, nu trebuie să îți ceri scuze! Apropo eu sunt Abbey!
Eu: Matteo, îmi pare bine!
Abbey: Si mie! Ămm..eu trebuie sa plec la ora, sper să ne mai întâlnim!
Eu: Cu siguranță ne vom mai întalni! Îi zambesc dupa care plec. Woaw, fata asta ma facut să uit complet de toate cele întâmplate! Aproape ca nu ma mai simt deloc vinovat.

Dar daca ma gandesc mai bine, nici nu aș avea de ce. Nu eu i-am omorat pe cei doi deci nu este vine mea.
Intru în clasa mai bine dispus si ma așez în banca mea.
Profa: Bun, acum ca este toata lumea pot sa va zic anunțul. Maine sunteți liberi. Directoarea va lăsat liberi ca sa va puteti alege îmbracamintea pentru bal. Bun, acum haideti să începem lecția.

***

Ma întind pe pat plin de energie si înca bine dispus. De cand am întalnit-o pe Abbey nu mi-o pot scoate din minte. Ochii de un albastru deschis spre gri mi-au ramas întipariti în minte.
Dintr-o data ma ridic de pe pat si îmi aleg niste haine din dulap. Ma îmbrac rapid si cobor jos în sufragerie. Îmi iau cheile si ies afara.

M-am gandit ca poate daca ies putin sa ma plimb o să îmi zboare gandurile de la ea.
Trec strada si i-au curba spre dreapta. Acolo observ o fata cu un catel alb si pufos. Ma apropii mai mult si nu îmi vine sa cred pe cine întalnesc.
Eu: Ti-am zis eu ca o să ne mai întalnim! Fata își ridica privirea spre mine si un zambet larg îi fața.
Abbey: Se pare ca destinul a vrut sa ne întalnim. Spune chicotind.
Eu: Ai vrea sa mergem undeva unde sa stăm de vorba? Întreb sperând să zica da.
Abbey: Sigur, hai sa mergem la mine, asa putem sa uitam si la un film. Pornim amândoi spre casa ei povestind.

Ajunsi în fata casei intram amandoi înca povestind.
Abbey: Fă-te confortabil până vin eu. Ma așez pe canapea si o urmaresc cu privirea. Ce film alegi? Striga din bucatarie.
Eu: Acțiune. Strig si eu să ma audă. Vine înapoi în sufragerie cu un castron cu popcorn gata făcut. Îmi pune castronul în brate si merge în fata televizorului sa pună filmul. Dupa cateva minute se aseaza si ea langa mine si începe filmul.

---

Dupa ce s-a terminat filmul ma ridic și îmi îndrept spatele. Ma uit la Abbey si vad ca a adormit. Îmi strecor încer mainile sub ea si o duc sus în camera ei. Îi scriu rapid un bilețel prin care îi zic mi-a placut sa stau alături de ea si daca vrea sa fie partenera mea la balul caritabil organizat de directoare.
Las biletelul pe noptiera de langa patul ei si plec.

Ajung în cateva minute acasa si merg direct în camera mea. Scap repede de haine ramânând doar în boxeri si ma culc cu gandul înca la Abbey.

Dimineața

Deschid ochii si ma uit la ceas. Se pare ca m-am trezit destul de târziu. Ma ridic din pat si merg la baie. Fac rapid un dus si ma spal pe dinti dula care ies din baie si merg direct la dulap. Iau ce apuc si mă îmbrac.

Cobor jos unde îl vad doar pe Sebastian si Edward.
Eu: Veniti sa ne luăm costume pentru bal?
Sebastian: Eu am doua. Daca vrei îți dau unul tie.
Eu: Mi-ai face o mare favoare, mersi! Îi spun fericit pentru ca nu mai trebuie să dau banii pe un costum.

Din perspectiva Selenei

După ce termin dușul relaxant merg la dulap si ma uit atent. Aleg să mă îmbrac cu o pereche de blugi vișinii strâmți si un tricou alb cu un decolteu nu foare mare.
Decid să îmi fac de data asta un machiaj putin strident si folosesc: fond de ten, un fard maro si crem, un tuș, un rimel, si un luciu de buze roz pal mat. Ies din camera coborând în bucatarie.
Christian: Neața! Zice el vioi.
Eu: Neața, Jacob si Kyra unde sunt?
Christian: Kyra a zis ca merge la scoala nu stiu pentru ce iar Jacob cred că înca doarme.
Eu: Mă duc să îl trezesc! Îi spus razând în timp ce iau un pahar cu apă. Intru încet în camera lui si pun paharul cu apă pe birou.

Dau încet plapumă de pe el si o arunc pe jos. Iau paharul cu apa rece si o torn rapid pe el peste tot.
Jacob: CE MAMA MĂSII?
Eu: Bună dimineața somnorilă! Exclam râzând.
Jacob: Bună pe dracu!
Eu: Hai nu mai fi așa nervos! Eu nu am facut nimic altceva decât sa te trezesc.
Jacob: Așa se trezeste un om? Striga el nervos.
Eu: Tu nu esti om esti lup!
Jacob: Mai contează?
Eu: Dap! Spun batându-mi joc de el.
Jacob: Stai să vezi cum o sa te trezesc eu...