Diavolița

Capitolul 49

( la media este Rodrigo )

Mă trântesc extenuată în pat și oftez. Este ora unsprezece și trizeci și opt de minute. Am lucrat timp de șase ore fără nici o pauză iar nenorocitul de Herrera a renunțat după două ore mergând la nenorocita de Cristiana să i-o tragă. Dar era și un lucru bun în asta...puteam să îi cotrobăi prin birou. Chiar și așa tot nu am găsit nimic, oricum o să continui să citesc dosarul.

Mă ridic încet și mă schimb în ceva mai lejer. Scot de sub pernă dosarul apoi mă pun în pat și încep să citesc tot până la și cel mai mic punct.

***

Închid dosarul și îl trântesc nervoasă pe noptiera de lângă pat. Încă nu îmi vine să cred ce am aflat din dosarul ăla. Sunt total bulversată. Nu înțeleg cum am putut fi atât de oarbă.

Tatăl meu fals este un criminal în serie. El a fost prieten cu originalul meu tată dar pentru el nu a fost așa. El a vrut doar să îi facă rău tatălui meu. El m-a furat și m-a dus la casa lui, unde vroia să mă omoare dar soția lui și în același timp mama mea falsă l-a oprit de fiecare dată. Ea a ținut cu adevărat la mine dar el nu s-a oprit aici. A continuat să ucidă alți oameni până s-a hotărât să îi facă felul soției sale. A uciso fără pic de milă, dar scopul lui cu adevărat era să mă omoare pe mine. Într-o zi a plecat și nu s-a mai întors. Dar acum știu unde este...locuiște aici. Împreună cu verișorul meu.

Eu am venit să aflu slăbiciunile cuiva dar întâmplător am aflat slăbiciunile altcuiva. Am aflat marea slăbiciune a tatălui meu fals, iar acela este Rodrigo Herrera. Fiul lui și verișorul meu. Acum înțeleg. Tatăl meu fals era fratele tatălui meu adevărat.

Doamne, uneori îmi doresc să nu fi avut familie sau prieteni. Să uit de toate și de tot să fiu singură și să nu mai îmi pese de nimic. Să mă plimb șingură și fericită pe un câmp plin de flori cu gândurile mele fără alte probleme sau complicații. Uneori...îmi doresc să nu fiu un diavol, dar știu că asta nu se poate.

Mă afund mai mult în pat și închid ochi obosită. Am decis să nu îmi mai frec capul cu nimic să îmi văd de treaba mea și atât. Dar tot o să le fac eu felul amândurora iar atunci o să regrete pentru ce au făcut.

        ---

Ies din cameră foarte vioaie și mă îndrept spre biroul lui. Să sperăm că de data asta să nu îi mai găsesc pe cei doi unul peste celălalt.

  Când ajung în fața uși bat de trei ori ca să fiu sigură că nu mai văd scene de +18. Aud un "intră" și asta și fac. Îl văd pe verișorul meu îngropat în facturi și documente. Îmi trag ușor vocea și imediat îi captez atenția.

Eu: Rodrigo, este o cameră la etajul doi în care nu stă nimeni în ea? Întreb nedumerită și fac o față confuză.
Rodrigo: Da. Este cameră 13.

Prostul! Tocmai mi-a zis numărul camerei în care stă tatăl său.

Eu: Ok mersii paa! Ies repede din birou și închid ușa cu cheia dar încet ca să nu audă nimic. Fug repede pe scări și ajung la etajul doi. Caut cu privirea ușa cu numărul treisprezece și o găsesc în fundul holului. Pun mâna pe clanță și intru în liniște sperând că tatăl meu drag doarme. Surprinzător el doarme adânc pe burtă cu mâinile la spate.

Ce somn inconfortabil.

Mă apropii de el și scot cătușele din buzunarul de la spate după care îi prind mâinile și oftez bucuroasă că nu am avut complicații. Mă trântesc bine dispusă în pat și simt cum el tresare. Mă privește timp de câteva secunde apoi mărește ochii când își dă seama cine sunt.
Eu: Dar mult ți-a luat până ți-ai dat seama.
John (așa îl cheamă): Ce cauți aici nenorocito, cum îți permiți? Tună el dar în următoarea secundă îi lipesc scotch pe buze.

Eu: Acum nu te mai poate auzi nimeni. Rânjesc eu. Oricum asta nu contează, ce zici să îi facem o vizită fiului tău? Îl prind brutal de braț și îl ridic de pe pat.

Deschid ușa camerei și îl împing afară fără să mămai strofoc să fac liniște. Coborâm pe scări și ajungem în fața uși biroului. Îl ascund pe criminal după perete și intru în birou. Rodrigo știind că sunt eu nu își mai ridică privirea doar lucrează în continuare. Merg în spatele lui și îmi pun mâinile pe umerii lui. Îi șoptesc:
Eu: Lasă-te după mine. Cobor cu mâinile pe spatele lui apoi îi prind mâinile încet. I le duc la spate și scot în liniște a doua perche de cătușe. Îi leg rapid mâinile după care fug repede în fața lui și încep să râd zgomotos.
Eu: Ți-am făcut-o!
Rodrigo: Știam eu că nu pot să am încredere în tine. Ajutoor!! Țipă el pe neașteptate dar nu-l opresc.

Ușa biroului se deschide iar pe el intră ajutorul lui și damele lui de companie. Le fac semn să stea apoi îl aduc și pe tatăl/unchiul meu drag. Închid ușa cu cheia și mă întorc înapoi către toți.

???: Cine ești? Ajutorul lui sparge primul tăcerea ce s-a așternut între noi.
Eu: Coșmarul vostru, cine altcineva?
???: Ce vrei de la noi? Lasa-l pe șeful nostru! Izbucnește el. Plictisită scot cuțitul de la spate și i-o bag drept în inimă.

Mă cam plictisea.

Celelalte fete au țipat toate și sau strâns într-un colț.

Ce mult îmi place atunci când eu sunt prădătorul. Și o să îmi placă și mai mult atunci când toți o să mă implore să le cruț viața dar o să îi privesc fix în ochi și am să îi omor în chinuri pentru tot ce au făcut.

Pentru că m-au mințit si m-au făcut să sufăr!