Diavolița

Capitolul 10

Din perspectiva Kyrei

Mă uit la fete si văd că sunt prinse într-o conversație. Mă duc să vad şi eu despre ce vorbesc.

Eu: Despre ce vorbiți?
Iuliana: Ce?? Vorbeam despre Aiden. Este cam retras si mna, nu prea vorbeşte cu noi.
Eu: Daa, o să vorbesc cu el la sfârşitul orei.
Emma: Bine, hai la loc!
Profa: Bună ziua copii! Ati făcut portofolile?
Eu: Da! Eu cu Aiden l-am terminat.
Profa: Bine, sa le puneti pe catedra toti care ati facut. Cei care nu au facut primesc 2!

Detenție

Stau în banca plictisita ascultând pălăvrăgelile curvei ăsteia. Fata asta nu are nimic altceva de făcut? Daca tot îi curva să îşi faca unghile, să îşi retuseze machiaju ăla,să se arunce pe geam in puii mei.
Alissa: Tu mă asculți măcar?
Eu: Nu mă pune nimeni sa te ascult!
Alissa: Te pun eu!
Eu: Nu mă enerva!
Alissa: Woaw, si ce o sa îmi faci?? Hăă?
Eu: Nu mă pune la încercare!
Alissa: Cum zici tu..
Îmi pun capul înapoi pe bancă si îmi inchid ochii aşteptand să se termine odata detentia asta. Stau cateva minute şi dupa iarăşi incepe.
Eu: Doamna profesoaraaaaa! intra în clasă si se uita la mine cu o sprânceană ridicată.
Profa: Da?
Eu: Pot va rog sa plec acasa am o problema si nu pot sa mai stau aici.
Profa: Este urgent?
Eu: Foarte!
Profa: Bine atunci , du-te! Dar Alissa o sa ramai până la sfârsitul orei!
Alissa: Da ea nu are nici o problemă! Se preface!
Profa: Binee..

Ies afara din clasa si imi apre un zambet malefic pe față. Aşa se scapă de la detenție!
Ies din scoala si ma duc la Andrew acasa. O zis ca are o "surpriza" pentru mine.
Merg liniştită pe drum si aud iarasi vocea ,,fratelui meu". "Hai in pădurea înterzisă!" Da ce sa fac eu acolo?? Să crăp de frică? Nu, mersi de invitatie! "Nu păteşti nimic, la 6:30 sa fi in fața pădurii!"  Si amu yo ce fac? Mai bine ma duc sa vad ce vrea " fratele meu" si dupa plec. Da totuşi ce îi el, spirit, demon sau ce...se pare că o sa aflu astazi.
Deschid uşa casei si îl vad pe Andrew stând pe canapea cu zâmbetul pe buze.

Andrew: Ce face iubiricul meu?
Eu: Bine face iubiricul tău!
Andrew: Se dragut sună!
Eu: Bun, şi acum ce facem?
Andrew: Poi, mergem în cameră, ne punem în pat şi ne uităm la televizor.
Eu: Perfect, apropo astăzi la ora 6 eu plec la spital la mătuşa mea.
Andrew: Ok, până atunci hai sa ne uitam la televizor. mă ia im brațe stil mireasă si mă duce in camera fugind.
Eu: Am si eu picioare!
Andrew: Stiu, dar nu vreau sa obosesti!
Eu: Nu obosesc doar pentru ca am urcat nişte trepte!
Andrew: Bine, gata gata nu te supăla!
Eu: Nu mă supăl!
Andrew: Yay!
Eu: Credeam ca doar fetele zic "yey"
Andrew: Nup, si băieții zic.
Eu: Ok

---

Ies din casa si pornesc spre pădurea interzisă. Oare ce vrea si ăsta? Nici măcar nu îl cunosc si auzi la el "sunt fratele tau". Sunt singura la părinți, nu am nici un frate si plus ca mama si tata mi-ar fi spus înainte. Sau poate am dar nu au vrut sa îmi spună.
Blocată in gândure mele nici nu îmi dau seama ca am ajuns. Stau în fața păduri cum o zis "fratele meu" si ma uit peste tot. Doamne, de ce mar chema aici, un loc mai bun nu este în lumea asta? Numa pădurea asta?
Mă uit in jur si vad un liliac cățărat pe o creangă de copac. Zboară din copac si vine spre mine. Ajunge în fața mea si dintr-o data un fum negru îl invaluie. Din fumul ăla iese un băiat cu părul castaniu si ochi roşii. Stai ce?? Ce dracu mai îi şi ăsta??

???: Bună surioară!
Eu: Ce puii mei esti tu??
???: Trebuie sa vorbim!
Eu: Si nu putem sa vorbim altundeva??
???: Ba da, hai dupa mine!
Intră în padure asa ca ma duc si eu după el. Ma uit peste tot si de fiecare data vad doar copaci. Mai facem câțiva pasi si dupa un copac iese un păianjen de 2 METRIII. Eu ştiam ca în padurea asta îs lucruri strani dar nu păianjeni de 2 metrii. Încep sa strig cât pot de tare si dupa bag la fugă.
???: Staaaai! OPREŞTE-TE!!
Eu: Nici moartă!
???: Nu îți face nimic! Este un prieten de-al meu!
La auzirea vorbelor lui ma opresc si merg inapoi lânga el.
Eu: Mergem odata unde avem de mers?? Ti-am zis, nu vreau sa crăp de frică!
???: Bine hai!
Pornim iarăşi la drum până dam de o casa mare si frumoasa dar stranie. Toată casa este de culoare neagră, doar acoperisul este de un maro inchis. Pe lânga casa sunt multi copaci înalti dar subtiri cu crengile lăsate în jos.
Intram în casa si rămân uimită. Nu credeam ca o casa dintr-o pădure ca asta poate arăta aşa bine înăuntru. Ne aşezam pe canapeaua din sufragerie si îi fac semn sa inceapa sa povestească.
???: Când ai fost mică, ai fost adusa aici pe "tărâmul oamenilor" sa zic aşa pentru că prietenul tatălui nostru a vrut sa te omoare. Bine înțeles, eu nu am vrut dar nu m-am putut opune. Si ai fost adoptată de nişte oameni.
Acum ca esti mare, nu mai trebuie sa stai aici. Poti sa vii cu mine, acum nu mai esti in pericol.
Eu: Serios!? Altă minciuna mai buna nu ai putut găsi?
???: Ti sa întâmplat vreodata cand esti nervoasă să ți se facă ochii roşii?
Eu: Mi-o zis Emma într-o zi ca mi so facut ochii rosii da nu am crezut ca vorbeşte serios!
???: Cand eşti nervoasă ti se fac ochii roşii, cand eşti speriată ti se fac ochii de un albastru deschis foarte deschis si cand eşti pusa pe şotii ti se fac ochii verzi!
Eu: Când o să găseşti o minciuna mai buna atunci sa ma chemi! ies pe uşă nervoasa si pornesc spre ieşirea din pădure.
Dupa ceva timp gasesc ieşirea si ma duc spre casa. Auzi cica am fost adusa pe "tărâmul oamenilor" si mi se schimbă culoarea ochiilor. Da pe purici. Am venit sa pierd vremea cu un necunoscut. Eu m-am născut perfect normală. Fara puteri si culori si lilieci si dastea.