Diavolița

Capitolul 42

Din perspectiva Kyrei

Ajung în fața uși si bat de trei ori. Peste cateva secunde o femeie frumusică îmi raspunde.
Eu: Doamna directoare este aici?
???: Da, intrați! Femeia îmi face loc si  intru în încapere fara prea multa tragere de inimă. În fundul încaperii la un birou din lemn negru sta doamna directoare foarte supărată.

Eu: Buna ziua, sunteți ocupata?
Directoarea: Nu, poți sa te așezi!
Eu: Am venit în legatură cu "persoana specială". Îmi puteți spune va rig cine este? Încerc sa va ajut.
Directoarea: De ce te-as crede pe tine?
Eu: De ce NU ma-ți crede. Oricum, în mine puteți sa aveți încredere. Am venit doar sa va ajut, nimic altceva.
Aceasta ofteaza zgomotos si scoate ceva de sub biroul ei. Mi-o întinde iar în ea se afla un băiețel frumos si dragălas.
Directoarea: Este...este copilul meu. Are niste probleme de sănătate din naștere. S-a nascut cu fractură craniană, tumoare la ficat, hepatită și leucemie. Spune si începe să plânga.
Eu: Va pot ajuta eu. Daca mă lăsați.
Directoarea: Ajuta-ma te rog! Nu suport sa îl vad în fiecare zi întrebandu-ma de ce sta la spital si nu mergem acasa.
Eu: Va ajut dar ca să fac asta trebuie sa faceți si dumneavoastra ceva pentru mine!
Directoarea: Orice doar sa mă ajuți!
Eu: Sa lucrați pentru mine! Cand mă aude ochii ei roșii de la atata plans ma ațintesc ușor uimiți.
Directoarea: Sa fac ce?
Eu: Bine, vă mai dau timp de gândire! Rostesc ușor iritata dupa care dau sa ma ridic de pe scaun dar ma prinde repede de mână.
Directoarea: Accept!
Eu: Bine atunci, vorbim deseara la bal! Fară sa o mai las să spună ceva ies din încapere apoi din facultate si pornesc spre casă.

Intru în liniste în casa iar de sus aud strigăte. Îmi pun geanta pe un scaun si pornesc spre sursa urletelor.
Ajung în fata unei usi iar fara ezitare intru si dau peste o Selena udă toata si Jacob care sta pe ea cu un pahar mare în mână.
Eu: Nici nu vreau să știu!
Intru în camera mea iar cand sa ma asez telefonul începe a vibra. Îl scot din buzunarul din spate a blugilor si raspund.

Eu: Da mamă?

Mama: În seara asta vin la noi o familie. Știi tu afaceri... si aș vrea să fi și tu prezentă aici cu Christian! Îmi pare rău dar nu accept refuzuri. Sa fi aici la șase FIX.

Eu: Eu de ce trebuie sa fiu prezenta acolo?

Mama: Pentru ca trebuie si nu uita să îl anunți si pe Christian!

Spunr asta dupa care închide. Ziua asta o să fie foarte...mirifică.
Îi trimit mesaj la fratelo dupa care ma trantesc pe pat. Iau ceasul de pe noptiera si vad ca este trei si douazeci si șapte de minute. CEE. Cum a trecut asa repede timpu, stiu că am plecat foarte devreme de acasa.

Sar ca arsa din pat si fug repede în baie. Îmi potrivesc apa si intru sa fac dus.
Dupa un dus scurt ma duc ca de obicei la dulap si ma uit atent. Din moment ce este o seara între familii banuiesc că trebuie sa port o rochie. Optez pentru o rochie rosie cu o palma mai sus de genunchi si niste pantofi Stiletto tot roșii.

Părul mi-l fac bucle si îl las pe spate iar de data asta decid sa îmi fac un machiaj strident. Termin în două ore jumatate iar jumatate de ora stau pe telefon. Cand vad ca aproape este șase cobor jos si acolo Christian se aranjeaza în oglindă.
Eu: Lasă aranjatu si fă portalul! Acesta se îndepărteaza de oglinda si face cum zic eu.

În scurt timp ajungem în sufragerie u de mama aranja mancarea pe masa.
Mama: O Doamne credeam ca nu o sa mai ajungeți. Aceasta așaza ultimul pe masa si își aranjeaza repede suvițele de par rebele. Ne aranjăm cu toții până cand soneria se aude. Mama merge repede si deschide ușa lăsând sa intre o femeie tânăra si frumoasă, un barbat înalt îmbracat la patru ace si un baiat de o dată cu mine cred aranjat ca pentru o nuntă.

O Doamne, de ne nu mi-a spus ca o sa vina si un băiat arogant. Pun pariu pe masinile mele ca se crede cel mai tare din parcare. Dar din fericire parcarea este goală.
Revenind, baiatul ma observă si un rânjet păcătos i se așterne pe chip.
???: Bună, eu sunt Mark!
Eu: Iar mie nu-mi pasă. Îi zic rautăcioasă si ne așezam la masă bineînteles prințul arogant așezându-se lângă mine.

Mama ne serveste pe toți cu minunata ei lasagna povestind despre afacerile lor. Cand sa ma pun să mânânc simt o mana pe coapsa mea si știu perfect cine este.

Doamne dă-mi rabdare că dacă îmi dai putere îl omor.

Îi prind mana si o așez la el pe picioare.
Mama: ...iar ea este fiica mea Kyra. Învată la cea mai buna facultate din Los Angeles si bineînteles ca ne ajută si ea cu unele afaceri.
Eu: Încantată de cunoștintă! Le spun încercand să le adresez un zambet cat mai sincer.
Mark: Vă pricepeți în bucatărie doamna Ross nu glumă.
Mama: Multumesc scumpule! Aceasta este una din mâncarurile care îmi ies cel mai bine. Kyra scumpo nu mergi să îi arăti casa lui Mark?
Eu: Nu este nev...
Mark: As fi foarte încantat! Si cu acestea spuse ma ridic de la masa cu Mark pe urmele mele.

Urcăm sus în camera eu înca fiind nervoasa iar el rânjind ca prostu.
Eu: Asta-i camera mea! Spun plictisita. Dar m-am mutat altundeva.
Mark: Woaw! Asta esti tu cu...
Eu: Nimeni! Îi spun luand fotografia înramată din mâna si punând-o altundeva cu fața în jos.
Mark: Cine era?
Eu: Nu-i treaba ta! Ma rastesc la el si ma așez pe pat.
Mark: Este iubitul tau? Spune de data asta fără nici o expresie.
Eu: ...fostul!
Mark: Dar ce-a facut?
Eu: Multe! Cu acestea spunand se pune langa mine și ma îmbrațișeaza. Ar trebuii sa îți arăt si cele...
Mark: Shh..

Ok, asta este ciudat dar plăcut! Nu am mai primit o asemenea îmbratisare calduroasa de mult timp.
Se pare ca nu este chiar atat de arogant pe cum îl credeam. Dar înca nu pot fi foarte sigură.