Diavolița

Capitolul 53

 
    Mașina fratelui meu se oprește în fața unei clădiri uriașe. Presupun că aici este! Ieșim toți din mașină intrâd în clădire. Era liniște. Nimic nu se auzea nici măcar pașii noștri.
Jacob: Hei am găsit biroul directorului! Ne atrage atenția arătând cu degetul ușa din dreapta.
   Indiferentă bat la ușa din lemn și mi se răspunde imediat.
Directorul: Intră! Pun mâna pe clanța rece și apăs intrând în birou.
Eu: Bună ziua, noi suntem..
Directorul: Noii studenți, mă întrerupe zâmbitor. Uita-ți orarele  și noroc. Ne urează în timp ce foile cu orarul plutesc spre noi. Ok, am aflat că directorul este magician, frumos.
Selena: Mulțumim! Intervine și Selena trecându-și ochii peste orele ce le aveam azi. Nu sunt foarte multe.
Iesim pe rând din birou privind confuzi spre grămada de săli de pe hol.
Christian: Aici scrie că numărul sălii noastre de clasa este douăzeci și patru.

Curioasă înaintez pe holul întunecat și încep să numar sălile.

1 , 2, 3, 4, 5, 6.....13, 14, 15, 16...22, 23, 24!
Bat la ușa de două ori apoi intru. Sala era plină de studenți care ne priveau curioși sau plictisiți. Nu vedem absolut nici o privire perversă sau de invidie semn că pe aici nu erau curve sau afemeiați.
Prof: Voi trebuie să fiți noii studenți! Afirmă ea iar eu dau din cap în semn că da. Puteți să vă așezați în acele locuri libere. Replică serioasă. Trec pe lângă ea și mă așez în a treia bancă la geam.
Prof: Acum deschideti-vă caietele și copiați de la pa...
El: Scuzați-mă! Trece pe lângă mine lăsând în urma lui parfumul amețitor pe care îl folosește.
Prof: Nu este nimic! Ei bine cum am zis, copiați de la pagina șaizeci și șapte. Rostește din nou serioasă. Deschid manualul simțind o privirea arzătoare cum mă analizează. Decid să nu îl bag în seamă și să fiu atentă la ce am de scris pentru că m-am decis că vreau să mă schimb în bine. Adică nu neaparat doar să fiu puțin mai bună decât de obicei.

***

Ora asta a fost dusă pe apa sâmbetei. Nu m-am putut concentra de loc din cauza acelei priviri. Îmi urmărea fiecare mișcare iar atunci când m-a chemat profesoara nu i-am putut da o priveliște mai bună spre fundul meu.
Christian: Nu ți-e foame? Îmi atrage atenția. Dau din cap că da după care mă ridic și merg să îmi iau o salată, două felii de pizza și un suc natural. Mă așez la masă și încep să mânânc.
Eu: Îmi place aici! Recunosc privind salata din fața mea. Și nu spun asta doar pentru că se află tipul ăla aici.
Selena: Da chiar este...relaxant, se lasă pe spate oftând. Zâmbesc în sinea mea.
Eu: Eu ies puțin la aer, mâncați voi restul. Mă ridic de la masă ieșind din facultate. Îmi scot o țigară apoi o aprind și trag tare din ea.
   Simt din nou acel parfum amețitor și imediat îl văd în fața mea. Îmi smulge țigara din mână și o aruncă pe jos.
Eu: Hei..- fața lui se apropie cu viteză de a mea simțindu-i respirația cum mă lovește. Inima începe să îmi bată din ce în ce mai rapid când îi simt buzele pe gâtul meu. Ok, simt că genunchii o să îmi cedeze și am să cad pe jos ca o proastă. Îi simt limba fierbinte pe linia pulsului și mă mușcă lent de gât
El: Ești a mea! Îmi șopteșe mușcându-mă de lobul urechii. Dispare brusc din fața mea lăsându-mă din nou singură. Ok, asta cu siguranță a fost doar imaginația mea. Cred că salata aceea a avut o vrajă de iluzie.
  Îmi dau ochii peste cap și intru înapoi în facultate. Trec pe lângă mulțimea de studenți intrând în clasă. Mă opresc uimită în fața clasei privindu-l. Clasa era goală iar înăuntru eram doar noi doi. Unde e toată lumea.

  Oh nu! Am uitat că profesoara a zis că avem oră în aer liber. Îmi trag o palmă mental pentru neatenție și pentru ochii lui albaștrii care îmi urmăresc fiecare acțiune pe care o fac.