Diavolița

Capitolul 48

După ce mai experimentez puțin stadiul în care mă aflu rostesc cuvintele: Transforttum normala și mă transform înapoi într-o persoană.

Ies din cameră fericită și mă îndrept spre poarta de intrare unde se află cele două matahale. Le-am promis că am să mă întorc așa că mă țin de promisiune. Ajung în fața porților care se deschid singure iar cele doua matahale se întorc spre mine. Un zâmbet le apare amândurora pe chip apropiindu-se de mine. Înaintez și eu puțin iar când ajungem fața în fața unul mă prinde de talie și mă trage spre el.
Eu: Hai cu mine. Îi șoptesc senzual la ureche și îl trag după un zid. Îl trântesc de perete și mă apropii de el.
Eu: Știi cine sunt eu? Îl întreb cu un rânjet pe față.
???: O bunaciune. Replica lui mă face să râd dar pe interior sunt serioasă și puțin nervoasă.
Mă presez încet de pieptul lui în timp ce mâna lui se așează pe fundul meu. Îm duc mâna încet spre pieptul lui și îl zgârii cu unghile. Mâna mea urcă tot mai sus iar când ajunge la gât îl strâng tare și îl lovesc cu capul de zid.
Eu: Cine sunt eu? Îi șoptesc din nou la ureche dar de data asta dur.
???: N-nu șșt-tiu-u. Capul lui mai face o dată contact cu zidul apoi mă opresc. Pufăi batjocoritor apoi îl prind de bărbie obligându-l să se uite la mine.

Eu: Auzi cap sec, eu am venit aici doar ca să îmi iau mașina. Dacă tu ai crezut altceva este treaba ta dar te previn, o singură dată te mai apropii de mine și o să dau ordin personal să te extermine. Măcar așa scăpăm pământul de o jigodie ca tine. Spun printre dinți dar ceva îmi captează atenția.

Simt cum ochii mi se încălzesc semn că devin roșii. Un zâmbet îmi apare în colțul gurii când matahala din fața mea cască ochii înfricoșat.

Eu: Și dacă nu știai până acum...eu sunt Diavolul! Poate ți se pare cunoscut numele. Cu ultimele cuvinte îi dau doua palme ușoare peste obraz și plec fericită.

Celălalt se apropie de mine rânjind ca prostul dar decid să nu mă mai obosesc și cu el așa că îi dau un cot în burtă și o palmă după ceafă. Sacul de mușchi cade jos făcându-mă pe mine să îmi ridic sprâncenele mirată.

Doar dintra-atâta a picat jos? Atunci înseamnă că mușhii ăia ai lui sunt doar de fațadă. Și mă așteptam la mai mult de la Rodrigo.

Fără să mă mai gândesc la absolut nimic intru în mașina mea și verific dacă totul este la locul lui. Caut atentă peste tot dar nu gasesc nimic suspect așa că bag cheile în contact și intru pe porțile deschise.
Opresc în parcarea puțin mai îndepărtată de casă apoi ies și mă grăbesc spre conac.

Merg grăbită pe un hol lung până dau de biroul lui Rodrigo. Fără să bat intru dar regret imediat că nu am bătut.
Fata care m-a amenințat mai devreme stă culcată pe birou pe jumătate goală cu Rodrigo peste.

Ăștia n-au cameră? Sau poate preferă un loc mai răcoros. Le recomand beciul.

Îmi trag vocea vizibil iritată de situație iar cei doi se întorc imediat spre mine. Fata rămâne încremenită dar Rodrigo nu pare să fie jenat deloc.

Eu: Credeam că aveam de lucrat la problemele pe care le ai dar aparent tu rezolvai o problemă deja. Nu mă deranjează chiar deloc că vi-o trageți dar puteați să faceți asta altundeva. Cum ar fi într-o cameră dar vă recomand beciul pentru că acolo nu se aud gemetele disperate pe care le scoate fata. Mă razâm de tocul uși și îi privesc indiferentă.

În sfârșit am enervat dama de companie.

Fata: Dar cine te crezi tu să îi dai ordine iubitului meu? Huh? Îmi dau ochii peste cap exasperată și încerc din răsputeri să nu îmi pierd controlul.
Eu: Drăguțo, eu zic să îți pliscu închis și sa nu te bagi în treaba altuia. Și dacă erai atentă la ce am zis ai fi auzit că eu nu am dat nici un ordin. Doar v-am recomandat un loc unde sa v-o trageți cât vreți voi. Acum dacă nu te superi eu și Rodrigo avem treabă.

Rânjetul lui Rodrigo îmi atrage imediat atenția dar tot indiferentă stau.

Rodrigo: Cristiana pleacă. Chicotește el. Fața damei este una de milioane în momentul ăsta. I-aș face o poză dar mă tem că mi s-ar sparge camera foto.
Cristiana: Ce să fac?
Rodrigo: Ieși odată afară și taci. Zâmbetul victorios pe care îl obțin în momentul de față o fac pe Cristiana să își mijească ochii considerabil și să iasă murmurând nervoasă.

Amuzată mă așez la biroul meu care este lângă al lui Rodrigo. Iau din teancul de dosare și diferite documente puse recent de Rodrigo apoi îmi aprind laptopul și încep să lucrez.

Lucrez de o oră și încă nu am găsit nimic important dar imediat un dosar mov îmi atrage atenția. Îl deschid și citesc numai câteva cuvinte ca apoi să devin foarte interesată de el.
În timp ce Rodrigo vorbește la telefon cu spatele la mine iau dosarul și ies vijelios din birou. Fug spre camera mea iar când ajung închid ușa cu cheia. Mă pun pe pat și deschid dosarul începând să citesc.

Cu cât citeam mai mult cu atât deveneam tot mai șocată. Nu îmi venea să cred. Eram în ceață rău de tot. Și ceea ce mă băgă mai tare în ceață este de ce este dosarul ăsta la Rodrigo Herrera.
Îmi închid ochii și respir încet încercând să mă calmez. Stau câteva secunde așa apoi mă ridic și ascund dosarul sub pernă. Ies buimacă din cameră și merg înapoi spre biroul lui Rodrigo dar nu înainte să închid ușa cu cheia.

De când am aflat adevărul despre familia mea și ce sunt, totul s-a schimbat dar m-am obisnuit. Dar după ce am citit o singură pagină din acel dosar totul s-a schimbat.

Din nou....