Diavolița

Capitolul 27

Îi simt mana cu se misca putin. Îmi deschid ochii repede si o vad cum îsi deschide ochii brusc. Se ridica din pat si merge spre dulapul din cealalta parte a camerei.
Eu: K, ce tot faci? Punete înapoi în pat! Nu ai voie sa te ridici!
K: Ei drăcie! Cine ți-a băgat asta în cap înseamna ca e un mare dobitoc!
Eu: K, esti slabită, daca patesti ceva?
K: Ma salvezi tu! Spune cu ironie în glas. Se aşeaza înapoi în pat si îsi da "rochița" albastra de spital jos rămânând doar în sutien si chiloți. Îmi pun repede mâna la ochii si aceasta rade.
K: Dă-o dracu de intimitate! Imi iau mana de la ochii si o vad deja îmbracata în hainele ei pline cu sange. Iese din salon si ma lasa singur. Decid si eu sa ies si ma asez inapoi pe scaunul de pe hol privind "spectacolul".

Din perspectiva Kyrei

Sunt dusa într-o salon si pusa pe un pat. Ce tare miroase a medicamente! Deschid putin ochii si atunci ma oberva o asistenta. Vine spre mine şi îmi întinde un pumn de medicamente. Le iau si ma prefac ca le înghit aruncând una cate una sub pat de fiecare data cand nu se uita.
Asistenta: Odihneste-te! Inchid ochii dar cu siguranta nu ma pun sa dorm. Aud cum iese din salon si ma ridic în fund. O sa am de discutat cu prietenii mei. Eu le-am zis ceva dar nu ca ei aud altceva. Mai bine ma duceau acasa îmi dadeau o sticla de alcool si cu Jacob langa mine care îmi scotea glonțul era totul perfect, fata medicamente si porcarii.
Aud usa ca se deschide si ma pun rapid înapoi pe spate si închid ochii.
Matteo: Ştiu ca esti acolo! Stiu ca esti pe acolo pe undeva si ma auzi! Si cred ca ştii ca breau sa îti cer ceva, da, vreau sa te trezesti. Stii de ce? Pentru ca te iubesc! Pacat băiete, pentru ca te-ai îndragostit de cine nu trebuie! Mai stau putin asa pana încep sa ma plictisesc. Ma ridic din pat si ma duc la dulapul unde îmi sunt ascunse hainele.
Matteo: K, ce tot faci? Punete înapoi în pat, nu ai voie sa te ridici!
Eu: Ei dracie! Cine ți-a bagat asta în cap înseamna ca e un mare dobitoc!
Matteo: Esti slabita, daca pațesti ceva?
Eu: Ma salvezi tu! Daca tot ma iubeste de ce sa nu o faca! Ma aşez înapoi în pat si îmi dau haina aste de spital jos cand îl vad pe Matteo că îşi pune mana la ochi. Ce dracu? Doar nu raman goala am si lenjerie intima.
Eu: Da-o dracu de intimitate! La auzul replicii mele îsi ia mana de la ochii. Dar ghinion pentru el ca deja m-am îmbracat! Ies din salon si ma îndrept spre prieteni mei care sunt socati sa ma vada fara vreo problema.
Eu: Ce ți-am zis eu Selena?
Selena: Ămm, sa te duc acasa?
Eu: Si tu ce dracu ai facut ma? Seamăn eu cu o fata care merge la spital din cauza unei înpuscaturi?
Christian: Ai fost în pericol!
Eu: Foarte mare pericol ce să zic... eu plec, am treabă.
Jacob: Unde mai pleci iarăsi? Inca nu ne-ai zis cine te-a împușcat!
Eu: Fratelo, data viitoare asigurăte ca ai omorât cu adevarat victima sau doar se preface!
Christian: Despre ce tot vorbeşti?
Eu: Tatăl meu! Cel care ma adoptat! Cand aud ce zic toti se aşeaza pe scaune asteptând sa ma aşez şi eu sa le povestesc.
Christian: Scuipă tot!
Eu: Atunci când am venit din Londra Carter m-a sunat si a spus ca are o misiune si a vrut sa ştie daca accept. Urmatoarea zi m-am întâlnit cu el la cafeneaua de langa facultate si mi-a dat detalii. M-am dus acolo unde se ascundea inamicul si cand am vrut sa îl lovesc s-a întors si nu mi-a venit sa îmi venea sa cred ochiilor! Era chiar tata! A poi a început sa îmi explice ca s-a prefacut mort si asa a scapat de tine! Apoi cand eram aproape de masina m-a împuscat! Acum pot sa plec?
Jacob: Îl nenorocesc pe Carter!
Eu: Nu ai nici un motiv sa îl nenorocesti! Eu am acceptat, el nu m-a obligat!
Selena: De ce nu ne-ai spus de misiune? Puteam sa venim si noi să te ajutăm!
Eu: Gata! A trecut, acum dacă nu va supărați trebuie sa ma întâlnesc cu Carter.
Selena: Da, ne supăram! K, ce se întâmpla cu tine? Parca noi ne spune-am totul dar acum te-ai schimbat!
Eu: Nu ştiu ce se întâmpla cu mine bine? Dar o sa îmi revin, şi daca vreti puteți sa veniti cu mine sa ne întâlnim toti cu Carter.
Jacob: Normal că vrem! Se ridica de pe scaun si fuge la maşina. Ne ridicam si noi si pornim spre ieşire.
Christian: Cu Matteo ce facem?
Eu: Îl luam cu noi! Daca tot a auzit povestea sa vadă cum se fac si banii! Noi nu stăm ca el si primim bani de la mami si tati si gata suntem bogați!
Matteo: Dar eu nu stau si primesc bani!
Eu: Aha. Se bagă toti în masina mea si pornesc. In cateva minute ajungem tot la aceasi cafenea. Ne aşezam la o masa mai retrasa si îl aşteptăm.
Christian: Uite-l că vine!
Carter: Ai recuperat bijuteria? Îi întind mâna si îi dau colierul de aur. Da, asta este bijuteria care trebuia salvată.
Eu: Banii! Îmi întinde mâna si acolo gasesc fix 4 milioane. Ne mai vedem! Îi spun si ieşim toți din cafenea.
Eu: Tu să stii ca nu ai scapat! Ti-am zis ca o sa afli cine sunt miercuri seara!
Matteo: Dar nu poți sa îmi spui direct?
Eu: Nu! Trebuie şi sa îti dovedesc cine sunt nu?
Selena: O sa îi dovedesti hai sa mergem! Cu alte cuvinte ne bagam in masina si pornim acasa lăsându-l pe Matteo în spate. Daca tot vrea sa afle o sa afle! Doar ca nu îi va placea ce va auzi sau vedea!
Bag mai multa viteza iar atunci îmi suna telefonul. Îl iau si raspund:

~Conversatie telefonica~

Eu: Da?

Jefferson: Domnisoara K, am descoperit ca pe pista din Los Angeles un băiețaş care se crede cel mai tare nu a fost învins de 2 ani si spune ca vrea sa concureze cu Diavolul! Am auzit acum 2 zile cand eram la o cursa. Vrea sa concureze cu dumneavoastra si sa demonstreze oamenilor ca nu sunteti aşa cum zic unii oameni!

Eu: Bun, pregateste o tribuna mai ascunsa si să fii acolo mâine!

Jefferson: Da domnişoara!

C.T.Î.