Diavolița

Capitolul 12

Eu: Vrei să taci?
Iuliana: Nu
Eu: Îl chem pe Aiden sa te violeze!
Iuliana: Da da
Eu: Porneşte!
Andrew bagă cheia in contact si porneşte în trombă.

---

Am ajuns la liceu si ne-am aşezat toti pe o bancă.
Îmi scot telefonul din geantă şi mil pun pe silențios.
Emma: Nu te enerva te rog.
Eu: De ce să mă... - ridic privirea si o vad pe Alissa în fața mea rânjind si cu cele doua mamifere in spatele ei.
Alissa: Hey Kyraaa! Ti-a plăcut cadoul meu?
Eu: Lasă-mă în pace!
Alissa: Eu ti-am zis că o sa ai de aface cu tatal meu!
Eu: Lasa-mă în pace!!
Alissa: Nu ai vrut să ma asculți!
Nu mai zic nimic doar ma ridic rapid îi dau un pumn in stomac aceasta tinându-se de burtă. Îi prind capu in mâini si îi dau cu un genunchi în față. Cade pe jos şi începe să tipe ca din gura de şarpe.
Eu: Mai vrei?
Alissa: ESTI O HANDICAPATA CU OCHI ROŞII!!
Eu: Aha.. ascultă! În momentu ăsta de duci la tac'tu şi nu ştiu ce îi zici da faci cumva să locuiesc din nou acolo! Înțeles? Cine eşti tu să mă faci să ramân fără casă? Îți zic eu: Nimeni! Hai mişca -Într-o fractiune de secundă se ridica si fuge spre ieşirea din curte cu celelalte doua mamifere în spatele ei.
Iuliana: Ce bătaie o luat!
Eu: Vrei şi tu?
Iuliana: Nu nu nu.
Emma: Kyra...
Eu: Da da, "calmează-te, o să ai probleme"- îngân. O să ma calmez când am chef! Eu plec, bye!
Ies din curte si ma îndrept unde văd cu ochii. Dar cineva care are chef de bătaie îmi apare în față.
Eu: Ce vrei?
???: Poi, surioara mea este nervoasă şiii...
Eu: De câte ori sa îți spun ca NU sunt sora ta?
???: Ba da eşti -murmură încet.
Eu: Dacă tot eşti aici îmi spui şi mie cum te cheamă?
???: Christian!
Eu: Deci Christian, unde mergem?
Christian: Nu îmi place să spun asta dar tu o să mergi înapoi la liceu!
Eu: S-o crezi tu!
Christian: O să ai absențe!
Eu: Pune mână pe mine! - acesta pune mâna pe umărul meu şi îi zic: simți că îmi pasă?
Christian: Ție nu îți pasa dar mie îmi pasă! Şi plus că baiatul acela care te dezbracă din priviri este cam nervos!
Eu: Soarta!
Christian: Hai du-te!
Eu: N-am chef!

Din perspectiva lui Christian

Ridic mâna dreaptă şi o învârt o data în sensul acelor de ceas. Kyra se întoarce spre liceu şi porneşte spre el.
Kyra: Treci deja la puteri?
Christian: În cazul ăsta da! Si calmează-te daca nu vrei să ai probleme! -mă întorc cu spatele la ea şi pornesc spre casa mea din pădure. Îmi doresc aşa mult sa se reîntoarca la noi. Să nu mai stea lângă proştii ăştia! Ei nici măcar nu țin la ea. Doar stau cu ea de milă, nenorociții!
  Oricum ea se va întoarce la mine! Pentru ca prietenii ei o vor trăda si o vor face sa sufere foarte tare iar eu o sa fiu acolo când ea va avea nevoie. Doar pentru asta sunt frații.
Prins in ganduri nici nu îmi dau seama ca am ajuns in padurea interzisă, întâmpinat de prietenul meu Jake (păianjenul).

Jake: Şiiii? Ai vorbit cu ea?
Eu: Da, dar nu am avut ocazia sa îi spun pentru ca era nervoasa si trebuia sa mearga la liceu sa nu aibă absențe.
Jake: Lasa prietene, o să vadă ce frate bun eşti chiar daca tu de obicei terorizezi lumea pentru ca eşti fiul Diavolului şi o sa vina la tine si o să te asculte. Apoi o sa te înteleaga si o să mergeti inapoi de unde ai venit tu. Pentru ca asta vrei tu, şi tu mereu obtii ce vrei, pentru ca tu ai venit aici doar sa o aduci pe sora ta înapoi lângă tine si apoi o sa fiți din nou o familie si o sa terorizati lumea împreuna pentru ca asta vă place chiar daca ea nu simte asta tocmai acum. Si uite aşa ea nu o sa mai sufere niciodata pentru ca tu o sa fi acolo lânga ea. Asta te face pe tine un frate bun.
Eu: Daca nu aş avea o piatră în loc de inimă mi-ar da lacrimile dar totusi, mersi prietene. Si acum sa lăsăm chestilea astea lacrimogene, ce zici, vi la un pahar?
Jake: Mai întrebi...

Din perspectiva Kyrei

Mă îndrept înapoi spre liceu si ajung lânga gaşca mea ce se uita cu ochii cât cepele la mine doar Andrew tremura la cat de nervos este.
Eu: Halooo ce aveti bă?
Andrew: Cine-i?
Eu: Ce cine-i?
Andrew: Tipul cu care ai vorbit şi care tea atins!
Eu: Aa, da.. un baiat care se crede fratele meu cică.
Andrew: Minți!
Eu: Bene, cum zici tu!
Andrew: Spune adevarul sau mă despart de tine! -în momentul ăla îmi revin la normal si încep sa ma panichez.
Eu: Pitic te rog crede-mă! Nu te-as înşela niciodată! Si nici măcar nu țin la el, este doar un prost! Eu pe tine te iubesc şi aşa o sa fie mereu! Crede-mă! -mă uit in ochii lui si simt cum mi se scurge o lacrimă pe obraz.
Andrew: Gata, nu mai plânge! Am exagerat, când am vazut ca eşti aşa apropiată de el, am inceput să îmi pierd controlul. Nu eu trebuie să te cred tu trebuie să mă ierți. Nu suport sa te vad aşa!
Eu: Hai să uităm asta, hai să mergem la ore ca si cum nimic nu să întâmplat. Si mai ales sa nu îi dăm satisfacția asta Alissei.
Andrew: Ai dreptate hai să mergem.
Işi înconjoară un brat pe talia mea si cu cealalta îmi sterge lacrima.
Intrăm in clădire şi mergem direct spre clasa când auzim un strigăt de durere. Ne uităm toți unii la alții apoi întrăm rapid în primă clasă din dreapta.
O fată cu păr nergru sta în genunchi la picioarele unui baiat care râdea batjocoritor.
Eu: ...