La stele urc încet
Când durerea mă coboară
De pe scara fericirii
Unde nimic nu ne separă.
La stele încerc să privesc
Când întunericul mă opreşte
De a-ţi vedea chipul îngeresc
Care în orice vis mă urmăreşte.
La stele eu visez
Când viaţa îmi e coşmar
Pentru a nu putea primi
Al împlinirii frumos har.
La stele mereu mă plâng
Când eşecul îmi surâde
Că nu reuşesc ca acest cânt
Să-l fac să îţi răsune.
CITEȘTI
Mărturisiri la Apus
PoetryViaţa este ca o poezie. Ori mergi într-o monorimă amplă şi perfectă, ori într-o controversă de încrucişare! Aici îmi deschid sufletul şi îmi opresc mintea să scot versuri cu nemiluita. Pentru că nu mi-am găsit acel ideal să mă asculte, am hot...
