Doar un pariu? Volumul 2

Capitolul 12

"-Zâmbește pal. Uită-te în faţă. Apleacă-ţi capul și lasă-l să te sărute ferm cu săruturi mici pe pielea gâtului. Nu îi da nici un semn de extaz,nu îi arăta că iţi place. Păstrează-ţi calmul. Respiră. Totul va fi bine.

Sărutul lui e unul umed,făcându-mi pielea să se zbârlească. Mă duce în al nouălea cer. Mă abţin să nu imi mușc buza cu brutalitate. Mă scoate din minţi dar nu îi pot arăta. Nu îi pot arăta sentimentele pentru el. Nu i le pot descrie. Nu le pot rostii cu voce tare. E complicat..Foarte complicat.

-Desprinde-te din braţele lui. Respinge-l. Arată-i că îl urăști. Ochii tăi să îi transmită doar ura pe care i-o porţi.

Nu vreau să mă desprind din braţele lui și nu vreau să inceteze cu micile săruturi pe care mi le-a aplicat pe piele,dar trebuie să ascult ce mi se zice.
Mă întorc cu faţa spre el și mă pierd în ochii lui. Îmi clatin puţin capul și îl împing cu o ură în ochi. Este o ură pe care eu chiar o simt pentru el,pe lângă celelalte sentimente.

-Stop! Bravo copii,puteţi lua o pauză!ţipă regizorul filmului la noi

Zâmbesc și ies de pe platou,luându-mi sticla cu apă și absorbind până și ultima picătură de lichid din ea. Scena asta mi-a înfierbântat sângele. M-a făcut să par moale și naivă. Sentimentele au dat năvală,eu ascunzându-le cât mai bine. Ce pot să zic,sunt o actriţă excelentă.

-Te-ai înmuiat imediat ce mi-am lipit buzele de pielea ta fină.îmi șoptește la ureche,eu tresărind.

Mă întorc cu faţa spre el și îmi iau rolul de actriţă în serios

-Îmi jucam rolul. Voiam să pară cât mai real. Asta face un actor adevărat.zic întorcându-mă spre călcâie și mergând spre ieșire,cu el in spatele meu

-Am simţit cum ai tremurat la fiecare sărut aplicat.zice rânjind spre mine

-Ai simţit prost.zic calm

Ies din clădirea mare și inspir o porţie zdravănă de aer. Aerul din încăpere era unul inchis și simţeam că mă sufoc.
Mai pe scurt,prezenţa lui mă sufocă.

Am sentimente foarte puternice pentru o persoană ce trebuia să îmi fie doar coleg. Mă omoară gândul că el ar putea place pe altcineva si nu simte nimic pentru mine,dar pur și simplu trebuie să ascund tot ce simt pentru el.
Trebuie să accept că noi doi suntem diferiţi complet iar destinele noastre nu se pot întâlnii. Trebuie să mi-l scot din minte pentru că părinţii mei nu vor fi de acord cu sentimentele mele pentru băiatul dușmanilor săi.
Trebuie să accept miile de cerinţe de a mă pune cu fiul celor mai buni prieteni alor părinţilor,doar ca să îi fac fericiţi și poate o să uit sentimentele pentru persoana asta mizerabilă dar și minunată."

Ridicându-mă brusc din pat,privirea mea s-a reflectat spre portretul lui terminat ce zăcea pe jos.

Palmele imi transpirau iar inima bătea ca o locomotivă.

Ce a fost cu visul ăsta? De ce il tot visez? De ce nu-l pot uita?

Luare-al dracu de sentimente!

Iau portretul de jos si il privesc.

Un mic zâmbet se amplasează pe faţa mea. A ieșit perfect,poate prea perfect..

Să fiu sinceră,când sunt tristă,imi pun toată inspiraţia si mă las dusă de val in lumea mea. Lumea desenatului.

Aseară după ce m-am certat cu Max,am luat portretul si l-am terminat pentru că nu reușeam să dorm.

Acum sunt mândră de munca mea.