Capitolul 29

2.5K 128 6
                                    

Trezită de soneria telefonului,mă dau jos nonșalant din pat cu o durere infernală in corp.

Imi târâi picioarele până la baie si mă privesc preţ de câteva secunde in oglindă. Faţa mea era palidă și plânsă. Pungile negre de sub ochi sunt vizibile iar părul era răvășit peste tot.

Fumul de ţigare din hainele mele se putea simţii cu ușurinţă si mă bucur in gândul meu că Alex nu a zis nimic despre el,azi dimineaţă.

Imi dau cu apă pe faţă pentru a mă trezii și merg spre dressing pentru a-mi lua haine si lenjerie intimă,ca mai apoi să dau drumul apei in cadă pentru a face o baie relaxantă.

După 5 minute de asteptat,cada era plină de apă și spumă. Imi las hainele pe marginea chiuvetei și imi introduc corpul in apa fierbinte ce imi relaxează tot corpul.

Pielea se simte răsfăţată iar aburii din jurul meu mă fac să mă afund si mai mult in apă,lăsându-mi gândurile să-mi acapareze mintea.

**

Este deja ora 14 iar fetele ies intr-o oră de la școală.
Ies din cadă,infășurându-mi un prosop pe lângă corp.

După ce-mi sterg corpul imi iau lenjeria intimă. Imi privesc trupul acoperit decât de lenjerie pentru câteva secunde in oglindă și o mică lacrimă se face văzută atunci când imi văd cicatricile.

Imi trec mâna ușor peste ele,pielea făcându-se de găină. Atunci o imagine din ziua accidentului și sunetul arsuzitor de roţi de motocicletă mă fac să-mi strâng puternic ochii.

Imi deschid incet ochii,trezindu-mă la realitate.
Imi iau hainele pe mine si mă uit dinou la chipul meu in oglindă.

Alte lacrimi se strâng in colţul ochilor pregătindu-se să cadă dar le șterg imediat.

Nu știu de ce plâng acum. Poate că imaginea dureroasă din seara accidentului mi-a dat o stare moleșitoare.
Mă doare că nu pot să-mi dezgolesc corpul fără să-mi mai văd cicatricile.

Am fost supusă la multe operaţii si a fost un miracol că nu am murit,dar asta nu mă face să zâmbesc complet că incă sunt in viaţă.

Stiam si eram conștientă că viaţa mea se va schimba după tragedie si așa a fost.

**

Ajunsă in cafenea,imi comand o cafea cu lapte având in vedere că azi nu am băut si simt că o să adorm pe masa asta. Clopoţelul se face auzit semn că prietenele mele au apărut. La scurt timp diferiţi elevi au umplut mica incăpere si au inceput să vorbească.

Molly si Rebeca vin spre mine,oferindu-mi o imbrătisare caldă. Si ele isi comand câte o cafea apoi isi aţintesc toată atenţia spre mine.

—Ești bine?mă intreabă Molly vizibil ingrijorată de starea mea

Dau din umeri,neștiind ce mai inseamnă cuvântul bine.
Imagini de seara trecută se izbesc violent de mintea mea si asta mă face să simt un gol in stomac.

—Derek ăla e un retardat Maia. Nu merită să te consumi pentru el. Nu merită,ok?incearcă si Rebeca să mă facă să mă simt mai bine dar nu reușeste.

—Am crezut că..mă place.zic mai mult in șoaptă,o durere instalându-se in corp

Ele oftează dându-mi o senzaţie că ele știau cum e Derek cu adevărat dar n-au vrut să-mi zică.

—Derek nu e chiar cum crezi tu.oftează Molly,bând din cafeaua pe care a adus-o un chelner ce ii făcea ochi dulci Rebecăi.

Incerc să ignor asta si revin la cuvintele lui Molly ce m-au făcut să mă incrunt.

—El..El a avut o perioadă când a dispărut pentru ceva timp,nimeni neștiind unde. Sunt tot felul de zvonuri cum că ar fi bătut o fată in asa hal incât a ajuns la scoala de corectie sau că s-a drogat si a fost dus in nu stiu ce institutie. In fine,tot felul de zvonuri retardate inventate de copii ce nu aveau ce face.
Esenţialul e că el a făcut lucruri rele in trecut,știute doar de el si fostii lui prieteni de care nu s-a mai auzit nimic. Derek a fost un copil problemă pe aici si un fustangiu. Mă indoiesc că s-a schimbat.zice Molly privindu-mă in ochi.

Fiecare cuvânt al ei parcă imi infigea scobitori in inimă,făcându-mă să mă strâmb de durere. Adevărul că el ar fi fost un bad boy cu o reputatie nu prea frumoasă mă loveste brusc. Faptul că el nu e in stare să iubeasca cu adevărat o fată mă face să mă trezesc la realitate,dându-mi seama că pentru el eram o simplă atracţie. Gândul că aș fi putut să mă culc cu el imi invadează mintea si mă face să-mi strâng ochii si mâinile pe lângă corp.

Imi muscam buza de jos abţinându-mă să nu plâng si imi privesc prietena.

—De ce imi zici astea,acum?zic dezamăgită de mine că eram cât pe cale să cred un om că mă iubeste,dar el nici nu stie ce e aia iubire.

—Erai atât de indrăgostită de el fără să-i vezi adevărata faţa. Stiam că o dată o să aflii chiar dacă nu intr-un mod prea frumos. Deja erai dărămată de situaţie,nu voiam să mai infig si eu un cuţit in durere. Totusi,imi pare atât de rău că in asemenea conditii ai ajuns să-l cunosti pe Derek Bae..

Cuvintele ei mă lovesc mai dureros decât credeam. Acum că stiu cine e cu adevărat Derek Bae imi vine să-mi dau pumni in cap până-i uit chipul si uit de existenta sa.

Am mai stat câteva zeci de minute in care a apărut si Alex si am discutat vrute si nevrute.
Alex făcea glume pe seama a diferitor lucruri,făcându-mă din când in când să zâmbesc.

Am iesit intr-un final din cafenea,aerul devenind sufocant si timp de câteva ore bune ne-am plimbat prin parc si am discutat diferite chestii. Mai mult ei au discutat. Eu pur si simplu aveam mintea in altă parte si le mai arătam din când câte un zâmbet forţat.

Noaptea se așterne incet peste micul nostru orășel din Anglia. Adierea vântului văratic mă face să tresar dar si o stare de plăcere se instalează in corp. Zilele au fost foarte călduroase iar eu trebuia să mă imbrac nu prea indicar pentru acest sezon pentru ca trebuia sa-mi acopăr cicatricile asa că sunt fericită in sinea mea că bate putin vântul.

Sunt scoasă din gândurile mele de un mesaje de la Mira

"În 20 de minute să vii la lac"

Imi ridic o sprânceană când citesc Si tastez si eu la rândul meu,neștiind la care lac se referă.

Primesc in schimb un mesaj ce mă derutează.

"Lacul unde te-a dus Derek in seara aia"

Oftez si bag telefonul in buzunar. Mă opresc brusc din mers si le atrag atenţia prietenilor mei,oprindu-se si ei

—Eu trebuie să ajung undeva.zic repede spre ei

Privirile lor curioase mă fac decât să ii strâng in brate,promiţându-le că le zic totul mai târziu.

Nu stiu de ce am acceptat să merg acolo având in vedere că probabil mă urăște si va exista scandal intre noi si nu stiu nici de unde stie Mira că acolo m-a dus Derek dar sunt pe cale să aflu.

***

Doar un pariu?                                                      Volumul 2Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum