Doar un pariu? Volumul 2

Capitolul 50

Privesc gânditoare pe micul geam al avionului. Imi plânge sufletul când mă gândesc că Derek este intr-o stare gravă si poate să moară din clipă-n clipă,iar eu să stau intr-un avion 3 ore până ajung la destinaţie.

Dacă Derek păţește ceva,n-o să mi-o iert niciodată.
Dar Derek nu o să piară. E puternic si stiu că poate să lupte.

—Ești bine?se aude vocea lui Erick,băiatul din taxi.

Credeţi sau nu,am avut noroc mare că si el se duce in Anglia,la vărul lui. Bineinteles că eu am aflat fix când mă gândeam ce scuză să bag pentru a intra in avion. Dar a apărut el ca prin minune,s-a dat drept fratele meu si am intrat amândoi in acest avion,stând pe aceleași scaune.
Minunat,nu?

Mă intorc cu faţa spre el si zâmbesc strâmb,dând din cap afirmativ.

Nu,nu eram ok,dar el nu trebuie să știe asta.
Cred că dacă aș vorbii despre acest subiect,mă apucă plânsul si sincer,urăsc să plâng.

—Da,sigur,iar eu sunt Mia Khalifa in variantă masculină.zice sarcastic,dându-și ochii peste cap
Ce ai păţit?instistă el

Il privesc,mușcându-mi buza. Nu vreau să vorbesc despre asta dar nici nu pot să-l mint..nu știu de ce.

—Sunt doar ingrijorată.zic eu o parte din adevăr,sperând să nu-mi mai pună intrebări

Da,eram ingrijorată. Sunt ingrijorată pentru starea de sănătatea a lui Derek. Sunt ingrijorată de ce voi putea face dacă il pierd pe Derek. Da,sunt ingrijorată..Si speriată,si stresată..

—De ce ești ingrijorată?intreabă,făcându-mă să-mi dau ochii peste cap

Nu e evident că nu vreau să vorbesc despre acest subiect?!

—Mm..Nu vreau să vorbesc despre asta.zic,intorcându-mi dinou privirea spre micul gemuleţ al avionului

Il aud oftând ca mai apoi să se facă mai comod in scaun

—E ok dacă nu vrei să vorbești despre asta. Voiam să fac conversaţie deoarece mor de plictiseală si chiar nu am ce face.zice bosumflat

Oftez si mă intorc dinou cu faţa spre el. Am fost nesimtită că i-am intors spatele. Adică totusi,el m-a primit in taxi si tot el m-a ajutat să urc in acest avion nenorocit.

Dacă vrea să facem conversaţie,hai să facem conversaţie.

—Șiiiii...De cât timp nu ti-ai mai văzut vărul?zic făcându-mă la rândul meu comodă pe scaun

—Probabil 5 ani.zice dând din umeri

—Uh,mult. Cum de nu v-aţi văzut atâta timp?zic curioasă

Oftează si isi mușcă buza.
Probabil isi caută cuvintele potrivite. Se vede  că ceva il reţine să vorbească despre asta,de aceea nu voi instista.

—A fost la școala de corecţie trei ani iar când a iesit,a făcut accident iar eu nu am putut să-i fiu alături deoarece mama era la spital si ea si mh..nu puteam s-o las. Acum ea e bine si vreau să văd ce-mi face vărul.zice uitându-se la mine

Mă uit la el si ii pot vedea sclipirea irișilor. Se vede că l-a afectat acest subiect si se vede că ţine la verișorul lui.
Totuși,curiozitatea mă roade așa că il intreb

—De ce a fost la școala de corecţie atât de mult timp?zic,asteptând un răspuns

Erick trage aer in piept si continuă să mă privească.

—Când avea vreo 14 ani jumătate sau ceva gen,a făcut ceva intrecere cu motocicleta,cu prietenul său. Prietenul său a spus să bage mai multă viteză iar el a accelerat si a intrat intr-o biată fată. Incă nu se știe dacă ea trăiește sau ce a păţit după toate astea,dar stiu că era in comă.

Il privesc si deja simt cum mâinile imi tremură. Accident,motocicletă,fată lovită pe moarte..Oare..e posibil? E posibil ca vărul lui să fie cel ce mi-a distrus viaţa? Cel ce m-a distrus psihic si fizic. Cel ce mi-a furat dreptul de a face copii. Cel ce mi-a lăsat semne vitale pe corp. Oare..

Inima-mi pulsează tare.
Imi musc buza pentru a nu plânge.
Aș vrea să il intreb cum il.cheamă pe vărul lui dar simt că nu pot vorbii.

O stewardesa ne oferă pernuţe confortabile,pe care le luăm in mâini si ni le punem in jurul gâtului.

Erick nu imi observă starea așa că se pune să doarmă după ce acceptă pernuţa.

Eu,in schimb,mă uit pe micul gemuleţ si imi las lacrimile să-mi curgă pe obraji,fragmente din ziua aceea apărându-mi in minte.

Imi las capul pe scaun complet,simtind perna moale ca mai apoi să adorm cu mii se gânduri si lacrimi uscate pe faţă.

**
—Maia!Maia am aterizat!mă anunţă Erick,in timp ce mă zgâltâie

Mă ridic bulversată si imi aduc aminte că eu trebuie să ajung la spital. Urgent!

Mă ridic de pe scaun,imi iau ghiozdanul si dau să ies din avion dar mă opresc si mă intorc cu faţa spre Erick

—Mulţumesc pentru tot.zic imbrăţisându-l ca mai apoi să fug spre iesirea din avion si să caut in disperare un taxi.

Ajunsă in taxi,imi deschid telefonul cu sute de mesaje si apeluri de la bla bla bla. Am găsit! Mira. Pe ea trebuie s-o sun si să aflu spitalul

Convorbire telefonică

—Alo?

—Hei Mira,ăm,as vrea să știu unde este spitalul unde este Derek internat.ii cer eu,asteptând să ajung mai repede acolo

—Păi..ăm..mai intâi vin-o la Molly acasă. E ceva urgent.se aude vocea ei răgușită si bâlbâită

—Ce poate fi mai urge--

—Te iubesc,pa.mă intrerupe ea,ca mai apoi să imi inchidă,făcându-mă să mă mă strâmb. Ce dracu poate fi mai urgent de cât starea de sănătatea a iubitului meu?

Oftez si ii zic taximetristului unde trebuie să ajungă,ca mai apoi să mă uit pe geam si să zâmbesc când imi văd locurile unde mi-am petrecut viaţa.

*
După 45 de minute de mers,am ajuns. Taximetristul gras si chelios ce are faţă de cimpanzeu,a oprit si la benzinărie să mă oftice pe mine. Al naibi,nici nu merită bacșiș.

Ii Arunc banii si ies din mașină,având grijă să nu mă împiedic.

Mă uit in jur si trag aer in piept,ca mai apoi să pornesc spre casa lui Molly.

***
SCUZE,OK? SCUZE CA NU AM MAI POSTAT. O DOAMNE,E ATÂT DE GREA CLASA A 8-A INCAT NU AM TIMP DE NIMIC......

*la media e Erick*