Doar un pariu? Volumul 2

Capitolul 49

Chipul ei..Era chipul meu. Chipul meu distrus de acum 5 ani.

Privesc in jur si abia acum observ un motor ce era oprit lângă mine,cu un băiat pe el ce mă privea.

Imi ridic privirea inlăcrimată spre faţa lui acoperită de cască si astept să facă ceva.

Își dă masca jos parcă cu incetinitorul si rămân șocată când faţa lui Max imi apare in raza vizuală.

Mă ridic in picioare si incep să fug,cu strigătele lui in spate.
Lacrimile imi curgeau neincetat. Simteam cum mă prăbușesc cu fiecare pas pe care-l făceam.

Corpul meu nu voia să reacţioneze la comenzile mele.

Am obosit intr-un final si am căzut pe jos,cu capul in pământ.

Rochia mea albă era plină de sângele acelei fete..Sângele meu de acum 5 ani.

Un foșnit se aude din ce mai aproape de mine dar nu mă chinui să mă uit de unde se aude.
Eram slăbită.

Mă simţeam nelalocul meu.

Unde eram?

—Ridică-te copilă.imi poruncește o voce ce mă face să tresar

Privesc in jur si nu pot observa nimic până când o lumină puternică apare iar din noaptea adâncă se face o câmpie luminată.

Imi mânjesc ochii spre bătrânica ce a reușit să facă asta si o inspectez.
Părul ei cărunt si prins in coc imi inspira faptul că e trecută de 80 de ani.
Era imbracata intr-o rochie ca a mea doar că a ei nu era pătată de sânge.

Bătrâna imi intinde mâna,eu privind-o speriată

—Vin-o cu mine copilă!imi zice dar eu dau negativ din cap

—Unde sunt?zic in timp ce simteam cum corpul incepea să tremure

—In lumea de mijloc. Aici lumea se luptă intre viaţă și moarte. Tu de ce te aflii aici? Atât de tânără?..mă intreabă in timp ce-mi dă o șuviţă căzută si transpirată după ureche.

Mă uit la ea si apoi imi las privirea in pământ

—Eu..Eu nu știu. Eu..
Derek e aici?schimb subiectul,intrebând de Derek

Aici se află persoanele ce sunt intre viaţă si moarte deci si el e aici,nu?

—Domnul Bae..Da,e aici.zice parcă cu o reţinere
Dar nu pentru mult timp.adaugă ea,eu deja simtind un gol in stomac

—Duceţi-mă la el.ii zic bătrânei,ea aprobând si incepând să meargă,eu urmând-o.

Ajungem intr-un loc mai puţin luminat,iar un trup atât de cunoscut era intins pe iarbă.

Incep să fug spre el si cad pe jos lângă trupul său slăbit.
Avea răni peste tot si mult sânge.

Simteam cum stomacul se strângea dureros iar inima mă inţepa

I-am mângâiat creștetul capului in timp ce imi lăsam lacrimile să-i curgă lângă corp.

—El de ce nu e treaz ca si mine?!ţip la bătrânica ce mă privea tăcută

—Deoarece el e pe cale să moară,iar tu nu. Bineinteles că si tu poti să mori dacă mai ai crize de plâns. Stii foarte bine că inima-ţi e slăbită de la accident si apoi fratele si iubitul tau. O slăbești mereu când plângi neincetat.
Inima e un organ care poate ceda oricând. Si tu stii asta.imi zice cu blândeţe,eu rămăsând stană de piatră