Doar un pariu? Volumul 2

Capitolul 10

Ajunși acasă merg spre camera mea,trâtindu-mă în pat și uitându-mă la tavan. Universul mă urăște,nu?

Ce a vrut să zică Derek prin toate alea? La ce se referea? De ce s-a comportat așa? Oare a a aflat că eu sunt nebuna care in fiecare zi eram lângă el și mă rugam să se facă bine?

Dacă a aflat,totul se complică. Deja cred că știu ce crede despre mine. Of,ce e cu viaţa asta?

Sunt scoasă din gândurile mele de câteva bătăi în ușă.
Arunc un intră și nu privesc persoana ce intră in camera mea.

—Ești ok?mă întreabă vocea pe care sincer nu-s obișnuită să o aud

De ce se comportă așa? De ce acum?

—Pleacă.zic neuitându-mă la el,rugându-mă să plece.

Mi s-a complicat rău viaţa parcă decând am văzut acel accident.

Totul s-a dat peste cap și asta mă derutează.

—Maia,vreau să vorbim.zice apropiindu-se de pat

Nu ai fost fost în stare să vorbești cu mine in ultimii 5 ani si te-ai gândit să vorbești acum,să imi complici viaţa,nu?

—Nu avem ce discuta.zic simplu,apărându-mi câteva lacrimi

Mă doare sufletul si inima să fiu așa rece cu persoana pe care o ador,dar a cauzat mult rău,fără să ii pese.
Nu-mi merită lacrimile,știu. Dar nu am ce să fac.

Am momente de slăbiciune.

—Dar Maia-

—Nici un dar Max. Au fost deajuns 5 ani de tăcere să înţeleg că totul se va schimba intre noi doi. E totul ciudat că după tot ce mi se intâmplă,te schimbi si tu dintr-o dată? De ce? De ce vrei să "incerci" să te schimbi dacă vei revenii la același Max rece si nepăsător? Adică..Serios. pe cine păcălim? Nu te vei schimba. Nu mai avem nimic de vorbit. Nu ai de ce să imi dai explicaţii,nu ai de ce să fii alături de mine acum,nu ai de ce să te prefaci că-ţi pasă. Am înţeles ideea. Acum vreau să fiu singură dacă-mi permiţi. Te rog să ieși.zic eu intrerupându-l și ridicându-mă in fund

Mă doare să zic asemenea cuvinte. Mă doare sufletul când știu că eu cu el nu vom mai fii ca inainte.
Dar sunt obișnuită cu ideea si momentan o ţin așa.

O să mă mint încontinuare că nu mă doare și că sunt bine.

El iși apleacă capul și pot auzii în șoaptă atunci când pleacă, următoarele cuvinte

"promit că vei afla adevărul"

Trântește ușa,făcându-mă să îmi strâng ochii si să ii redeschid.

Mă dau jos din pat și cobor scările,nevenindu-mi să cred ce o să fac.

Ies din casă tip til,și merg spre magazinul de lângă mine.

Intru in el,făcând micul clopoţel de deasupra ușii să răsune in magazinul plin.

Imi fac loc printre zecile de persoane,și ajung la casieră.

De ce fac astea? Oare e bine?
De fapt,ce știu eu de ăla bine? In ultima perioadă,nimic nu e bine.

Casiera la vreo 45 de ani imi zâmbeste și mă intreabă ce vreau să cumpăr.

Inghit in sec si zic:

—Un vogue clic și o brichetă.

Femeia imi zâmbește si imi înmânează pachetul de ţigări si bricheta.Eu ies din magazin și privesc pachetul de ţigări. Sunt slabă și penibilă.