Doar un pariu? Volumul 2

Capitolul 32

Privirea lui mă face să tremur iar ploaia sincer nu mă ajută.

Aș vrea să ii zic tot ce am pe suflet si cât de tare m-a rănit,aș vrea să ii zic că e un dobitoc ce nu stie ce e aia iubire,as vrea să-i zic că sunt ameninţată de un ciudat că dacă mă vede cu el se va lua de familia mea si nu aș putea permite asta. Da..aș vrea să ii zic atât de multe dar tot ce reușesc să-i zic este numele lui,rostit pe buzele mele.

Puterea mea s-a distrus complet când o pereche de buze moi s-au presat ușor de ale mele.

Buzele lui cărnoase și moi se fremântau ușor cu ale mele.

Am căzut in culmea plăcerii și mi-am pus mâna instinctiv pe obrazul lui.
Limba lui s-a strecurat ușor in gură,explorându-mi fiecare zonă.
I-am răspuns la sărut,devenind din ce in ce mai "sălbatic"

E un vis? Eu visez?
Stai stai.
Nu vreau să fiu iar folosită.

Imi duc mâinile pe pieptul lui,impingându-l si dându-i o palmă.

—Cum ai putut..zic stins,lacrimile curgându-mi pe obraji

—Maia,trebuie să vorbim.zice serios spre mine

Dau negativ din cap,stiind deja că tot ce s-a intamplat a fost gresit.

—Dacă nu vii cu mine,te iau cu forţa și crede-mă că nu glumesc!zice serios dar eu deja fugeam spre șosea.

Nu am apucat in schimb să fug mult că m-a prins in braţe,m-a invârtit apoi m-a aruncat pe umărul lui ca pe un sac de cartofi.

—Derek! Dă-mi drumul! Dacă mă vede-..tac

Nu am continuat propoziţia dar in schimb am continuat dându-i pumni in spate,el neavând nici măcar o reacţie.

—Cine să te vadă?

MĂ-TA.
DA-MI DRUMUL!

—Nimeni. Dă-mi drumul.mormăi eu la el in speranta ca imi va da drumul

—N-ai vrut să vii de bunăvoie,te-am luat cu forţa.zice si pot să jur că rânjește ca un retardat

Oftez si zic

—Ok,ok. Vin singură. Doar lasă-mă jos.

Se opreste si imi dă drumul.
Eu mă uit in stânga si dreapta si dau să fug dar mă prinde de incheietură.

—Mă superi.mârâie nervos

Imi dau ochii peste cap si astept să meargă.

Mă trage după el,afundându-ne tot mai des in pădurea de lângă șosea.

—Mai e mult? Mă dor picioarele si imi e frig.zic ca un copil mic.

Derek vrea sa isi dea hanoracul jos dar il opresc

—Nu are rost. E ud și nu-mi va oferii căldura necesară.zic oftând

—Nu mai e mult. Ajungem imediat.zice târându-mă iar după el

Ploaia s-a mai potolit in schimb războiul din inima mea abia a inceput.

Dacă mi-ar fi zis Mira că o să incerc să mă sinucid dupa ce un ciudat m-a amenintat,că Derek mă va salva,mă va saruta si apoi mă va plimba prin pădure,i-aș fi râs in faţa ca mai apoi să zic că e proastă si n-are sens ce zice

Dar se pare că singura proastă sunt eu. Cum să incerc sa ma sinucid? Ce pula mea. Zici ca am 13 ani si sufar din dragoste.

Intr-un fel..da,sufăr din dragoste. Dar nu trebuia să mă ducă la gândul de sinucidere. O doamne,nu!

Poate chiar ar trebuii să ii multumesc lui Derek ca m-a salvat chiar daca nu merită.
Oftez si-mi las gândurile deoparte când vocea lui Derek se aude prin timpanele mele

—Am ajuns.

Imi ridic capul si in faţa mea era o mică căbănuţă din lemn,rusească.

—E a ta?zic dintr-o dată,admirând mica căbănuţă drăguţă

—Da,haide!zice repede,văzând că ploaia iar dă să inceapă

Mă trage până inăuntru,nu inainte să deschidă ușa cu cheia.

Privesc in jur,inspectând-o.
In dreapta se află o canapea si o plasmă. In faţa canapelei se află o măsută mică din lemn si două tamburele.

Mai merg puţin si pot observa in stânga o bucătărie mică dar modernă.
In faţă se mai pot observa vreo 3 usi unde probabil se afla un dormit,o baie si o cameră de oaspeti. Sau nu stiu.
Nici nu vreau sa stiu. Vreau să plec de aici.

Derek se duce la bucătărie,eu rămăsând pe loc

—Vrei ceva de mâncare sau de băut?mă intreabă când se aude frigiderul deschizându-se

As vrea sa ii zic nu,că prefer să mor de foame si ca vreau să plec,dar efectiv eu chiar mor de foame si nu as vrea să mor in casa asta.

—Da. Ai pizza?intreb in timp ce mă duc la el

Se uita prin micul frigider,apoi in congelator si dă aprobator din cap.

O scoate si o indeasă in cuptor,lăsând-o 15 minute ca mai apoi să scoată un suc de portocale si două pahare pe care le pune pe măsuţa lungă din lemn,din bucătărie.

După ce umple paharale,imi inmânează unul,eu acceptându-l si bându-l aproape pe tot.

—Chiar iti era sete.zice râzând,luându-mi paharul din mână și umplându-l iar

Mi-l dă si imi face semn să-l urmez.
Privesc pentru câteva secunde ușa de la intrare dar stiu sigur că dacă aș fugii aș murii prin pădure pentru ca nu stiu sa ajung acasă.

Derek imi face semn sa ma asez pe canapea dar gândul că sunt udă mă face să-l refuz.

—Derek,sunt udă toată si imi e frig.zic mormăind la el

Se ridică de pe canapea,intrând intr-o cameră ca mai apoi să-mi aducă un prosop,un tricou de al lui si o pereche de pantaloni scurti,tot de ai lui.

Mi le dă si zice

—Baia este acolo.zice arătându-mi cu degetul o ușă
Du-te și fă un dus sau o baie,ce vrei tu,apoi imbracă-te cu hainele astea.zice făcând referire la hainele pe care mi le-a dat.
Când o să fii gata,aici va fi cald iar pizza o sa fie gata.zice calm

Imi vine sa tip la el si sa il fac nebun daca el crede că eu mă imbrac cu hainele lui dar realizez ca n-am chef de o răceală asa ca oftez si intru in baie.

Baia era modestă.
Cu un vas de toaletă in stânga,mai in dreapta o oglindă si in capătul băii o cadă foarte mare.

Oftez si-mi las hainele de la Derek pe chiuvetă.

Merg să inchid usa baii ca nu cumva sa ma trezesc cu vreo surpriza,apoi scap imediat de hainele ude.

Am nevoie de o baie asa ca dau drumul la apă,umplându-se imediat cada.
Imi bag picioarele in cadă,pielea zbârlindu-se la contactul cu apa caldă si plăcută.

Zâmbesc si mă bag cu totul,apa deja acoperindu-mi tot corpul.
Inchid apa si imi aplic săpun pe piele. Săpunul e unul bărbătesc..e săpunul pe care il.foloseste mereu Derek probabil.

Strâmb din nas la gândul că o să miros ca el,dar sunt si multumita pentru ca eu una ador gelurile de duș de băieti. Sau parfumurile. Oh,superb.

Imi las capul sprijinit pe marginea cadei si las apa caldă să-mi pătrundă in corp,dându-mi fiori de plăcere.