Doar un pariu? Volumul 2

Capitolul 48

Maia pov

Discuția de aseară cu Andrew mi-a invadat mintea si nu am putut să dorm. Asta.. ori sforăitul puternic al băieţilor beţi cu care dorm in cameră.

Nu tin minte toate Intâmplările de aseară dar tin minte toate conversațiile cu Andrew.

Când m-am trezit pur si simplu am crezut că am visat sau am avut halucinații,dar când să ies pe balcon l-am văzut pe el. Am fost putin dezamăgită că nu am visat Dar si fericită că am aflat toate alea.

El suferă. După mine. Mă simt bine intr-un fel că el suferă cum mi-am dorit mereu s-o facă,dar mă simt si prost că eu mereu l-am judecat sau jignit fără ca măcar să știu adevărul.

—V-aţi distrat aseară?se face auzită vocea mamei in bucătărie

Eram toti așezaţi la masă,mâncând din omleta pregătită de bucătăreasa pe care am aflat c-o cheamă Marisa.

Fiecare vorbea despre ceva,eu fiind singura aafundată in gânduri si infigând furculița in omletă dar nemâncând din ea. Practic mă jucam in ea. Sau ceva gen

—Nici nu mai știu ce am făcut aseară.se aude vocea amuzată a lui Lucas

—Du-te dracu de tâmpit că te-am adunat de prin club ca pe un șobolan plimbător.se bagă Aiden iritat

—Aiden!il antentioneaza mama lui,fiind puțin deranjată de replica lui cu dracu.

Aiden își dă ochii peste cap ca mai apoi să își continuie mâncarea,restul răzând scurt.

Mama se așează lângă mine și mă privește. Îmi ridic privirea spre ea si o privesc întrebătoare

—Ești bine?se aude vocea ei blândă ce mă face să zâmbesc pal

—Da.zic scurt

Mama aprobă din cap,fiind nesigură de răspunsul meu,dar alege să nu mai întrebe nimic si sa se ia in vorbă cu restul.

Mă ridic de la masă cu gândul să fac curat in cameră,neavând poftă de mâncare.

—Unde crezi că te duci domnișoară?se aude vocea tatei ce mă face să mă opresc si să îmi întorc privirea spre el

—Să fac curat in cameră pentru că să nu uităm,trăiesc cu trei porci in aceiași încăpere.zic făcând referire la cei trei crai de la răsărit care mă priveau urât

—In primul rând,avem menajeră care se ocupă cu asta si in al doilea rând,nici nu te-ai atins de omleta asta delicioasă.zice tata zâmbind când face referire la omletă

Îmi arunc privirea fugitiv spre Melisa ce roșeste la afirmația tatei,ca mai apoi să mă incrunt.

De ce dracu roșeste asta? E un compliment la mâncarea sa,n-a cerut-o de nevastă așa că să își vadă de vasele ei.

Prefer sa nu ii mai dau atenție și să îmi întorc privirea spre tata

—Nu-mi este foame.recunosc eu

Tata se oprește din mâncat,venind spre mine că mai apoi să mă tragă după el până în sufragerie. Ii face semn celeilalte servitoare să plece ca mai apoi să rămânem singuri.

—Uite scumpo..eu știu că nu ne-am înțeles tocmai bine in ultimul timp și chiar îmi pare rău. Nu vreau să fie Prinţesa mea supărată pe mine..dar știi si tu cum sunt taţii când e vorba de iubitul fetei.zice tata,făcându-mă să zâmbesc

Știu că îmi vrea binele si știu că mă iubește enorm,de aceea l-am înteles. Nu-s supărată pe el așa că nu ar avea de ce să își facă griji.

—E ok tată. Mi-a trecut mica supărare.zic zâmbind

Mă trage la pieptul său intr-o imbratisare,mângâindu-mi capul.

Ne desprindem si mă privește

—Atunci ce ai pățit?mă întreabă îngrijorat,făcându-mă să-mi mușc buza

—Eu--

Nu apuc să zic ceva că soneria telefonului meu ne întrerupe.
Îmi iau telefonul din buzunarul de la spate si oftez când apare numărul lui Derek pe ecran.
Trebuie s-o fac. Trebuie să-i răspund.

—Trebuie să răspund.mă scuz eu faţă de tata,el aprobând si ducându-se in bucătarie

Convorbire telefonică

—Alo?

—Alo? Maia?se aude vocea plânsă a Mirei ce mă face să mă panichez

—Mira? Mira ești ok?zic panicată,simtind deja o durere în piept

—Eu-Eu..Eu da. Derek.. Derek nu e bine.se aude vocea ei tremurând

Când aud numele lui Derek stomacul s-a strâns dureros,inima bătându-mi foarte tare.

—Ce a păţit Derek?zic cu lacrimi în ochi,fiind speriată de ce voi afla

—Derek e..e in comă.se aude vocea ei ce a pufnit in plâns

Atunci lumea mea parcă mi s-a prăbușit in cap. Simțeam cum mâinile îmi transpiră si mă sufocam. Inima îmi bătea exagerat de rapid,iar o amețeală si o stare de leșin m-a cuprins

Lacrimile curgeau neîncetat pe faţa mea iar cuvintele abia voiau să iasă pe gură.

—Nu..nu..Ce..ce s-a întâmplat?zic cu greu,bâlbâindu-mă și căzând in genunchi pe jos

—Maia.. el ..el a făcut accident de mașină. E pe cale să moară.se aude vocea ei îndurerată

Nu..nu..nu. asta nu. Nu acum. Nu te rog. Doamne te rog zi-mi că visez. Te rog doamne. Nu..

Am scăpat telefonul din mână ca mai apoi să încep să plâng si să tip.

Auzeam voci ce mă strigau dar nu puteam să înțeleg ce zic.

Derek e in comă la spital. La spital. Derek. Comă.

Cuvintele astea răsunau in capul meu si mă loveau dureros

M-am ridicat si am început să tip și să arunc cu ce prindem in pereţi.

M-am simțit prinsă de două braţe puternice la piept.
Am încercat să îndepărtez ființa dar nu puteam. Eram slăbită. Prea slăbită

—Maia! Maia te rog zi-mi ce ai! Maia te rog calmează-te.se aude vocea speriată a fratelui meu,cu multe alte voci pe lângă Dar nu puteam să le percep

Mă uit în direcţia lui,apoi la mama,apoi tata si simteam cum sufletul imi pierea încet.

—Derek..E..Spital..comă.zic si atunci firul mi s-a rupt,căzând intr-un abis negru din care simțeam că n-o să mai ies.

****
—Unde sunt?ţip in timp ce mă ridic de pe jos.

Eram îmbrăcată într-o rochiță albă si lungă,puţin sifonată.
Eram pe o stradă pustie luminată de câteva felinare.

Mă uit în jur,necunosând locul,o stare de teamă si neliniște acaparându-mă.

—E cineva?mă aud vorbind dinou,dar vocea mea suna în ecou

Mă uit în faţă și un trup ce era pe jos la vreo 30 de metrii de mine îmi apare.

Încep să merg intr-acolo,ca mai apoi să fug sa să cad pe jos lângă trupul fetiței ce era plin de sânge.

Faţa ei nu se putea observa pentru ca avea capul în partea opusă de unde mă aflam eu.

Încep să o zgâlțâi să văd dacă reacționează dar in zadar.

O întorc cu faţa spre mine si rămân șocată când chipul acelei fete se dovedii a fi..

**********

Știţi ce mă gândeam?:>
Să fac un final trist:>
Vreți?

Sauuu,nu neapărat trist..un final ce poate va dezamăgește si va fi neașteptat.:>

Hmm:>
Ce ziceţi?