Doar un pariu? Volumul 2

Capitolul 41

Mi-am trecut mâna frustrată prin păr,privindu-l pe Aiden.

—Cine e tipul ăla? Mai intâi esti nervoasă si aproape plăngi când il vezi,iar apoi vorbesti cu el?!se aude vocea  lui Aiden,referindu-se la Andrew

Imi mușc buza si privesc in altă parte.
Stiu că are dreptate dar nu stiu dacă merită explicatii si cum să i le dau.

—Ce faceţi aici?se aude vocea lui Max,făcându-ne să ne intoarcem spre el.

Zâmbesc in sinea mea că Max m-a scăpat de a-i răspunde la intrebările lui Aiden si imi dreg glasul

—Eu cu Aiden o să mergem acasă.zic scurt,uitându-mă la Aiden ce se uita urât si intrebător la mine

Max se incruntă,săgetându-l pe Aiden cu privirea

—Poate faceţi ceva că-

—Nu plecăm nicăieri.il intrerupe Aiden pe Max

Aiden mă trage deoparte si imi sopteste

—Nu plecăm nicăieri. Vreau să mă distrez.zice dur si apăsat

—Nu ti-a ajuns patru ore?il intreb ridicând o sprânceană

—Iti dai seama că de mâine ai nostrii ne vor duce la tot felul de chestii plictisitoare deci nu,nu e suficient.zice cu un zâmbet larg
A si apropo,o să vreau răspunsuri mâine.zice cu același zâmbet

Imi dau ochii peste cap si imi musc buza. O să-mi fie greu să dau explicatii având in vedere că subiectul Andrew era chin pentru mine.

Si acum mă doare când trebuie să povestesc cuiva despre el.

—Bine.aprob intr-un sfârsit dar eu făceam referire la faptul că mai stau in club,nu că o sa ii dau si raspunsuri dar el nu trebuie să stie asta

Zambeste si ma trage spre club,făcându-i semn lui Max să vină si el.

In schimb Max era aţintit cu privirea spre o persoană,mușcii încrodându-se iar maxilarul parcă zvâgnindu-i.

Mă opresc si eu si mă uit in directia unde Max privea.

Andrew

Andrew era la intrarea din club,gânditor,fumând linistit o ţigară.

—Plecăm acum. Nu vreau să ajung la pușcărie.zice Max tăios,eu incruntându-mă

—Adică?zic venind spre el,privindu-l suspicios

Mă trage de mână,privindu-mă

—E aici.zice oftând
Nu vreau să îţi aduci aminte momentele alea oribile pe care el ţi le-a oferit. Nu vreau să mai plângi,să mai suferi. Nu vreau,ok?zice stins

Gura mea rămâne puţin deschisă,analizând cuvintele rostite de el. El..Il stie pe Andrew? Stie că am suferit pentru el?
Adică bine. Mama si tata știau si probabil si el isi dădea seama că sufăr pentru un băiat,dar atunci nu vorbea cu mine si era foarte indiferent. Nu m-am gândit niciodată că el imi stia sentimentele si pentru cine erau.

Poate eu l-am judecat gresit zicând că in 5 ani nu i-a păsat deloc de mine..Poate ii păsa dar nu voia să-mi zică.

Totuși mă roade pe interior tot ce mi-a zis si vreau răspunsuri. Acum

—De unde știi că am plâns după el? De ce zici că nu mai vrei să sufăr având in vedere că atunci nu-ţi păsa de mine? A si apropo,si din cauza ta am plâns si am suferit,si totusi,esti aici si vorbesc cu tine.zic dur spre el

Mereu refuză să vorbească despre ce s-a intamplat atunci si asta mă irită. Sunt destul de mare să inteleg orice motiv banal mi-ar zice si sunt dispusă să nu fac crize de nervi si să-l urăsc. Chiar dacă mi-ar zice că el a dat cu motocicleta peste mine.
Râd
Nu el a făcut-o. Stiu asta.
Sau nu stiu?

Nu,nu
De ce mă gândesc la asta acum?

—Îţi răspund la fiecare intrebare dacă plecăm de aici.zice rapid,oftând

Imi musc buza si dau aprobator din cap.

—Tu rămâi aici cu Lucas,anunţă-l că eu cu Max am plecat. Nu vă intoarceţi târziu si te rog mâine să nu vii la mine si să-mi zici că ai făcut sex fără prezervativ că nu vreau să fiu nașa unui copil așa tânără.zic râzând,făcându-i cu ochiul

Aiden imi scoate limba si dă aprobator din cap,mergând spre intrarea in club.
Mă intorc pe călcâie si ii fac semn lui Max să mergem.

Nu vreau acasă. Vreau să-mi explice intr-un loc liniștit iar acasă sigur nu e locul potrivit mai ales că poate din intâmplare o să fac crize la ce voi auzii si nu vreau să trezesc toată casa.

Promisiunea mea cu "n-o să ţip" poate pică.
Mereu pică.

—Unde mergem?se aude vocea lui,spărgând liniștea

—Sigur există un parc pe aici.răspuns simplu,continuând să mergem

După incă câteva minute de mers,mă uit la buzunarul blugilor,din el ieșind colţul unui pachet de ţigări. Imi musc buza,gândindu-mă că eu nu mi-am luat ţigările de care am nevoie si mă uit la el,zâmbind dulce si dând din gene ca un copil mic ce dorește ceva.

Isi mută privirea la mine si iși ridică o sprânceană,curios.

—Știi că te iubesc mult,nu?zic cu aceiași faţă de copil inocent

—Ce vrei?zice râzând

Ii arăt cu degetul pachetul de ţigări iar el rămâne putin "șocat"

Ultima dată când m-a văzut fumând am avut o discutie aprinsă ce s-a terminat urât. Sper că de data asta o să mă inteleagă.

—Maia,de câte ori să-ţi zic,nu ai--

—Nu Max. Nu vreau să-mi zici nimic. Sunt destul de mare să iau singură decizii si decizia mea este să fumez. Nu fumez des,ci foarte rar deci n-o să se intâmple nimic rău la naiba!il intrerup eu revoltată

Stiu că urma predica aia ca esti prea mică si că iti fuţi plămânii si bla,bla,dar mie nu imi pasă. Ok?

Oftează si isi scoate pachetul de ţigări si o brichetă,pe care mi le inmânează.

Zâmbesc când citesc "KENT click" si trag o ţigare din pachet,ca mai apoi să o duc intre buze si să-i aprind celălalt capăt.

După reușita mea,i le dau inapoi,el luându-ne si aprinzându-și si el o ţigară,oftând.

—Ce mă fac eu cu tine.se aude vocea lui mai mult in soaptă,eu râzând scurt si continuând să trag din tigară până când in faţa mea s-a reflectat un lac cu câteva băncuţe imprejur.

Zâmbesc si ii arăt lui Max lacul cu un deget,ca mai apoi să mergem spre el si să ne așezăm pe bancă.

Sper să nu fac ceva crize sau să rămăn socată de ce imi va zice,sincer.
Dar probabil se vor intampla amândouă deci scuze Max..Dar e timpul să aflu adevărul.

**
După 7 aniiii am postat si eu.
Scuze dragilor dar nu am avut timp.a inceput scoala si deja am teme si de invatat plus dansuri.

Sunt foarte obosita si cateodata imi vine decât să dorm cand ajung acasa dar realizez că am teme si bum. Trebuie sa le fac.

O sa incerc acest weekend sa postez doua capitole mai de doamne ajuta.
Sper sa ma intelegeti si sa nu fiti supăraţi pe mine.  Vă iubee