Doar un pariu? Volumul 2

Capitolul 61

Au trecut două zile de la vestea șocantă pe care am primit-o.

De două zile nu am iesit din camera lui Max,de două zile nu am vorbit cu nimeni,de două zile nu am mâncat nimic,de două zile imi innec amarul in lacrimi si privesc in fiecare oră albumul cu poze cu mine si Max.

Sunt distrusă pe interior iar șocul pe care il trăiesc mă face să nu pot gândii raţional.

Mai ales in ziua când am fost să il văd pe Max la spital si l-au mutat,nevrând să-mi zică cineva unde si de ce.

Toti mi-au zis că e mai bine să nu il văd nici pe el nici pe Molly ceea ce este ingrozitor.

Mă doare să nu stiu nimic de prietena mea si mă doare să știu că mâine,de Crăciun,imi inmormântez fratele.

—Hei iubire.intră Derek in cameră,cu o voce stinsă si un zâmbet strâmb

De două zile incearcă să mă facă să mă simt mai bine dar e in zadar. Nu pot să ii vorbesc. Nu pot nici măcar să il privesc.

Privesc intr-un punct fix si mă gândesc la Max.

Simt cum ochii iar se impăienjenesc de lacrimi si durerea din piept se instalează.

Derek se pune lângă mine si mă strânge puternic in brate.

—Totul o să fie bine iubire.imi zice mângâindu-mi părul

Nu,nimic nu e bine!as vrea să ii tip dar parcă am uitat cum să vorbesc.

Mai stăm asa timp de o oră până când ochii mi se inchid de la oboseală și adorm intr-un final.

*
Telefonul imi sună in disperare iar vibratul pe care il primesc nonstop mă face să imi ies din minţi.

Mă ridic cu greu din pat si imi iau telefonul de pe noptieră.

Inainte să văd cine mă sună,privesc pe fereastă.
Este intuneric afară deci mai mult ca sigur nu e trecut de 4.

Imi frec ochii cu dosul palmei si privesc ecranul mult prea luminat al telefonului.

Incepe iar să sune iar numele "Rebeca❤" imi apare pe ecran

Decid să răspund pentru ca probabil e ceva important dacă nu a venit până aici

—Coboară repede jos! E urgent!ţipă in telefon,eu speriindu-mă

Nu mai stau pe gânduri si ies din cameră speriată,coborând scările in grabă.

Era beznă si inainte să ajung la prelungitor,se făcu lumină si un "La mulţi ani,Maia!" se făcu strigat in toată incăperea

Mă uit la ceas si era fix ca mai apoi să inceapă să cânte la multi ani cu totii.

Mi-am pus mâinile instinctiv pe faţă fiind emoţionată.

Nu mă așteptam la asta mai ales după drama in familie pe care o trăiesc.
Dar poate am nevoie de putina energie pozitivă.

După ce au terminat de cântat,mi-au zis că au o surpriză pentru mine.

I-am privit suspectă,fiind curioasă de surpriză.

—La mulţi ani surioară!se aude o voce atât de cunoscută in spatele meu,o voce pe care credeam că n-o s-o mai aud vreodată

Credeam că vocea e in capul meu,dar o privesc pe mama cum plângea de fericire asa că mă intorc iar un Max zâmbăreţ se afla acolo.

Nu stiam dacă visez sau nu dar am fugit in spre el si am sărit la el in brate,crezând c-o să cad pe podea si că mi-am imaginat totul.

Dar atunci când trupul.meu s-a izbit de al lui si m-a luat in brate,invârtindu-mă,mi-am dat drumul lacrimilor si zâmbeam involuntar.