Doar un pariu? Volumul 2

Capitolul 13

—Un pahar de tequila.cere el barmar-ului,uitându-se la mine

Pur si simplu imi vine să-i arunc cu ceva in cap și mai apoi să ii arunc iar,până leșină.

Imi aduc aminte fazele de aseară și mă irită complet prezenţa lui.

Cum pot să am sentimente pentru o persoană ca tembelul ăsta? Mai bine mă indrăgostesc de un boschetar decât de el.

După ce-și primește băutura,se face nevăzut prin mulţime.

Imi las privirea in jos,dezamăgită că el se află aici

—Maia,esti bine?mă intreabă Molly ingrijorată

—Da.răspund simplu

—Uite,știu că te afectează prezenţa lui aici,dar la naiba,hai să ne distrăm.se bagă și Rebeca

Mă uit la ele și le zâmbesc.

—Hai.

Ne ridicăm si pornim spre "ring-ul'" de dans.

************

Derek pov

5 petreceri la care am fost invitat și eu mă duc fix in casa diavolului.

Cum naiba să nu-mi dau seama că petrecerea unde merge sor-mea asta proastă,e casa terminatei ăsteia?

Aș pleca acum dar sunt prea multe bunoace aici și plus,e prima petrecere unde merge Mira așa că vreau să fiu cu ochii pe ea.

Cel mai mult pe lume imi iubesc sora,chiar dacă este o vacă.

Revenind,cum bă cum? Sunt atât de prost! Trebuia să imi dau seama dar no,sunt prost cu P mare.

Oftez și mă arunc pe o canapea,câteva fete dansând vulgar in faţa mea.

Imi iau puţin privirea de pe ele și mă uit pe 'ring-ul' de dans.
Părul ei lung,rochia ei mulată și zâmbetul plus miscările ei perfecte mă cuprind pentru câteva secunde.

Imi iau ochii de la ea,dându-mi câteva palme. Cum naiba să mă uit eu la aia?

Oftez și mă ridic de pe canapea,incercând să găsesc baia si poate să văd cum e casa asta.

Urc scările și o ușă pe care scrie "Maia" imi captează atenţia pentru că bineinţeles,are stickere neon.

Vreau să intru dar ușa e inchisă.

Hai mă,chiar eram curios să văd ce se ascunde in camera ciudatei.

Atunci,tocuri lovindu-se de scări se aud,asta făcându-mă să iau iniţiativă și să mă ascund in intuneric.

O pot observa pe mica idioată cum isi deschide ușa rapid,luând ceva,dărămând ceva pentru că s-a auzit ca un morman de foi trântindu-se și pleacă grăbită,uitând să inchidă usa cu cheia.

Un mic zâmbet se amplasează pe faţa mea,ieșind din intuneric când ea pleacă.

Merg incet spre camera ei,deschizând ușa si inchizând-o la loc. Mă opresc când văd tot felul de foi pe jos. Adică,desene.

Desene atât..atât de perfecte.

Iau câteva și sincer nu cred că am văzut desene mai frumoase ca astea.

Oare ea le-a făcut?
Normal că ea le-a făcut.

Ce talentată poate fi o mică ciudată.

Atunci,un desen ce era pe jumătate asuns sub noptiera de lângă pat imi atrage atenţia.