Doar un pariu? Volumul 2

Capitolul 42

—Deci?zic privind lacul ce sclipea frumos in lumina lunii și a stelelor.

Aerul era unul răcoros ceea ce mă făcea să tremur când mici adieri de vânt se strecurau prin corpurile noastre. Rochia nu mă ajuta.

Max oftează,uitându-se si el la lac. Simt o reţinere in a-mi zice dar vreau adevărul. Acum.

—Știu că Andrew și-a bătut joc de sentimentele tale pentru a te umilii și a-și impresiona prietenii. Știu că plângeai in fiecare seară,ascultând xxxtentacion. Știu că ţi-ai pus toată increderea in el iar el in doar câteva secunde ţi-a distrus increderea și inima,lăsând-o zăcând pe jos.
Știu astea pentru că deșii nu vorbeam cu tine iar schimbarea mea a fost si ea la fel de dureroasă pentru tine,eu știam tot.
Știam ce ai si din cauza cui.
Am fost mereu in umbra ta să te apăr fără ca tu să vezi.
Când am aflat ce ţi-a făcut Andrew,mi-am încălcat niște promisiuni și l-am luat la pumni,furia ieșind din mine iar sângele din el.
Știam că merita mai mult decât niște simple semne si puţin sânge dar a avut noroc cu prietenii lui ce ne-au despărţit.
Stiu că a doua zi după bătaie deja era externat la altă școală in altă ţară dar niciodată nu am știut si nu mi-au păsat motivele.
Am avut noroc că nu am fost dus la secţia de poliţie pentru că el consumase droguri in ziua aia și probabil își dădea seama că dacă cineva observă ,a ars-o.
Mă rog,nu-mi păsa. Puteam ajunge si la școala de corecţie,imi era indiferent doar că..am avut un mic noroc.zice incă uitându-se in gol

Nu mi-am dat seama că lacrimile au apărut in ochii mei decât atunci când se scurgeau ușor spre obrajii mei.
S-a dus machiajul.
S-au dus o parte din suspiciuni
A revenit șocul si o durere cumplită in piept.

Mi-am intors privirea spre Max si nu stiam cum să reacţionez.
Să ţip pentru că mi-a ascuns toate astea? Să fiu fericită că el mereu a fost acolo chiar dacă eu nu-l vedeam?
Sunt fericită că el in felul lui a ţinut la mine fără să știu dar sunt si dezamăgită de asta pentru că in primul rând l-am judecat greșit si in al doilea rând..sunt dezamăgită că a reacţionat violent chiar dacă o mică parte din mine se bucură având in vedere că  știu foarte bine câte merită Andrew dar niciodată nu am fost in stare să zic cuiva.

Eu nu sunt el. Nu distrug inimi. Nu-mi bat joc și nu mint in legătură cu sentimentele mele.
Nu sunt dar de multe ori mi-aș fi dorit să fiu.
Mi-aș fi dorit să-l văd cum moare pe interior de durere si să-l distrug cum a făcut-o el dar stiu că nu aș avea cum așa că am renunţat mai ales după ce am aflat că s-a mutat.

—Nu spui nimic?zice mușcându-și buza,intorcându-și privirea spre mine

Lacrimile curgeau pe faţa mea șocată. Nu stiam ce să-i zic. Nu știam de unde să incep.
Pur si simplu simteam că am trăit mult timp in minciună si poate că nu-s așa pregătită să aflu adevărul.
Mereu am vrut adevărul si stiam că adevărul doare dar..nu mă așteptam să doară așa tare.

—Maia,spune-mi ceva.mă imploră,ducându-și palmele spre umerii mei,incepând să mă zgâlţâie.

M-am ridicat in picioare și l-am privit. Ameţeala m-a cuprins iar o durere de cap apăru.

Mi-am mușcat buza si m-am intors cu faţa spre lac,incrucișându-mi braţele la piept și uitându-mă in gol.

—Nu știu ce să zic.oftez

Ii simt corpul lui Max lângă mine ce oftează zgomotos.

—Ţipă la mine,spune-mi că mă urăști,bate-mă,injură-mă dar te rog vorbește cu mine. Mă omoară liniștea ta.zice intorcându-mă spre el

Pufnesc nervoasă și mă dau un pas in spate,privindu-l.

—Ce vrei să spun Max? Ce ai vrea să spun? Cinci ani de zile am suferit ca o proastă din cauza că  am avut impresia că mă urăști,că nu-ţi mai pasă de mine și toate rahaturile,iar acum aflu că mereu ai fost in umbra mea. Că mereu știai ce am. Că mi-ai bătut fostul și că tu defapt mă iubeai! Atunci explică-mi Max. Explică-mi de ce ai fost așa indiferent cu mine 5 ani când tu de fapt nu erai?! De ce Max..zic pufnind in plâns

Am ţipat. Mi-am incălcat promisiunea dar m-am descărcat. Aș vrea să știu odată adevărul complet,nu doar o parte. De ce nu-l pot primii? De ce doare..

Max vine la mine,luându-mă strâns in braţe.
Aș vrea să-l imping,să ţip la el cerându-i o explicaţie,cerându-i să nu mai ocolească acest subiect dar tot ce fac este să mă afund in imbrăţisarea lui,suspinând.

—Promit să aflii odată adevărul scumpo..dar nu acum. Nu sunt în stare și nici pregătit să ţi-l zic acum. Te rog ai incredere in mine.se aude șoapta lui ce mă face să suspin si mai tare

Poate că ar trebuii să ii las timp. Poate el chiar a păţit ceva si ii e greu să vorbească despre asta. Poate chiar are un motiv bun.

Cred că e timpul să nu mai judec inainte să cunosc adevărul si să-i las timp.

Am văzut in vocea lui că i-a fost greu să povestească așa că-i sunt recunoscătoare că mi-a zis adevărul despre Andrew si faptul că el a fost mereu lângă mine,fără ca eu să-l văd

—Mulţumesc.șoptesc,el strângându-mă si mai tare in braţe.

După ce ne desprindem il privesc. Câteva lacrimi i se pot observa in coltul ochilor și câteva lacrimi uscate pe obraji.

Zâmbesc pal si imi sterg lacrimile,la fel făcând si el.

—Mulţumesc că mi-ai zis adevărul și imi pare rău că te-am judecat inainte să stiu cu adevărat motivul schimbării tale. Te iubesc.zic spre abţinându-mă să nu plâng

—E ok pitico. Si eu trebuie să-mi cer scuze pentru tot..Promit..nu..JUR. Să-ţi zic adevărul odată dar până atunci,hai acasă. E târziu si frig iar eu nu am un hanorac pe care ţi-l pot oferii.zice zâmbind,punându-și mâna după gâtul meu si incepând să mergem

Zâmbesc si dau aprobator din cap,căutând in telefon un număr de taxi pentru că habar-n-avem cum să ajungem acasă.

******