Doar un pariu? Volumul 2

Capitolul 54

Max pov

Trebuia să vină și ziua asta,nu? A doua cea mai oribilă zi din viaţa mea.. Să dezvălui adevărul.

La naiba! Puteam să jur că Derek imi e cunoscut dar niciodată nu mi-aș fi imaginat să fie chiar fostul meu cel mai bun prieten si cel care a băgat-o pe Maia in spital,practic si teoretic din vina mea.

Am crezut că pot lăsa trecutul in urmă dar se pare că imi dă târcoale la fel ca fiecare coșmar pe care il am in fiecare seară.

Totusi,nu inteleg..cum a aflat Maia cine a dat peste ea cu motocicleta?

Din câte stiu,Derek era in spital. Cel putin asta zicea Maia plângând si din cauza asta am crezut că a plecat.

Da,am venit foarte repede deoarece am inchiriat un avion privat care la naiba,a costat o avere!

I-am rugat pe părinti să rămână acolo până se liniștesc apele,iar spre mirarea mea,asta au făcut.

Acum tot ce pot să fac,este să stau ca prostul pe veranda casei si să-mi aleg cuvintele cu grijă.

Oricum după asta o să mă urască.

Trebuie să n-o rănesc așa rău..dar cum? E imposibil să nu ti se rupă sufletul când o să realizezi că fratele tău e un mincinos prost.

Ușa din spatele meu se aude trânită,făcându-mă să tresar.

Stiu deja cine e,asa că mă ridic dar nu apuc să mă intorc că o Maia nervoasa si cu lacrimi in ochi,se poziţionează in faţa mea,vizibil deranjată de plecarea mea de lângă ea.

Mi se rupe sufletul când o văd plângând si mai ales,când stiu că si acum o să mai plângă.

—De ce dracu ai plecat așa,fără să zici nimic!?ţipă la mine,cuvintele ei făcându-mă să-mi mușc buza

Nu stiu ce să ii zic.
Discursul meu s-a pierdut iar limba se impleticeste de fiecare dată când incerc să zic ceva.

Nu credeam că va fi nevoie vreodată să mai vorbesc despre asta si mai ales,sa ii zic adevărul.
Dar până la urma,asta imi e soarta.

Merit toată ura si tot răul din lume .

—Nu a fost vina lui Derek.zic repede,oftând

Faţa ei se schimbă.
Privirea ei este acum una confuză,iar corpul ii tremură

—Poftim?zice incă confuză

Trag aer in piept,fiind pregătit de ce va urma,apoi imi inchid ochii,dar ii deschid când stiu că trebuie să ii zic asta. Aici,acum.

—Eu..Eu i-am zis să facem concurs de motociclete. Eram un pămpălu de copil ce voia adrenalină așa că in timp ce conduceam motocicleta,i-am tipat să apese pe pedală să fie si mai multă viteză. Ezitase intr-un timp dar când a vazut că eu eram cu mult in faţa sa,a apăsat nenorocita aia de pedală. Nu te-a văzut când ai apărut brusc in faţa lui așa că..știi tu..zic repede,respirând ușurat că i-am zis

Maia se dă doi pași in spate,fiind șocată de ce i-am zis.

Lacrimile ii curgeau pe obraji,inima inţepându-mă.

—Tu..Tu cum glumești?..Tu?.. Cum ai putut să ascunzi asta de mine? Cum indrăznești să mai ai tupeul să vorbești cu mine si să stai in faţa mea după ce că mi-ai ascuns adevărul?! Tu stiai? Stiai că el? Normal că stiai! Doar voi doi,nenorocitilor,era să-mi luaţi viaţa.
La naiba,chiar credeam că eu ti-am făcut ceva sau ai o problemă de te-ai distanţat,dar de fapt,tu imi făcusei ceva.
Am trăit in minciună tot timpul. Am trăit printre falși si mincinoși si nu mi-am dat seama!
Vă urăsc! Vă urăsc! Vă urăsc!ţipă la mine,vocea ei fiind frântă,la fel ca inima mea

Lacrimile mele se scurg si ele pe obrajii mei. Nu stiu ce să ii zic.
Ii inteleg durerea. O inteleg.

—Nu am putut să mai vorbesc cu tine după ce ti-am făcut. Mă simteam un om mizerabil și nu am putut..si nu..nu stiam că Derek e cel ce a dat peste tine.
Crede-mă,dacă stiam,l-aș fi băgat in spital de mult după ce a indrăznit să plece si să te lase pe jos.zic nervos,aducându-mi aminte momentele dureroase prin care am trecut

Incerc să mă dau un pas in faţă,dar ea isi intinde mâna,interzicându-mi practic să mă apropii de ea.

Mă opresc si o privesc

—Să nu indrăznești să te apropii! Să nu indrăznești să mai vorbești cu mine vreodată!
Am plâns atât de mult degeaba. ABSOLUT DEGEABA! Tu trebuia să plângi si să te simti un gunoi..un mizerabil.
Cum ai putut să imi ascunzi asta?! Trebuia să vorbesti cu mine,crede-mă că te intelegeam. Erai la o vârstă in care hormonii o iau razna! Intelegeam la naiba!
Dar ai preferat să taci. Ai preferat să te ascunzi de adevăr si să mă rănești si mai mult.  Lașule!
De azi inainte,nu te mai apropii de mine altfel chem poliţia si te rog să-l informezi si pe prietenul tău criminal.
Dacă vă mai apropiaţi de mine la mai putin de 50 de metrii,chem poliţia!
Nu mă faceţi să fac un act ce vă poate băga in pușcărie dacă vă mai apropiaţi vreodată de mine.zice iar eu simt că tocmai m-a călcat trenul

Nu,nu,nu
Nu-mi poate face asta! Stiam că o să reactioneze urât,să plângă si să mă jignească,dar nu mă aștept să imi zică asta!

—Maia,te rog,nu-mi face asta! Te rog Maia.zic incepând să plâng si mai tare

Decide să treacă pe lângă mine,lăsându-mă afară cu inima frântă.

Acum pot simtii totul la un loc.
Durere,furie,dezamăgire,tristeţe.

Absolut totul.

Mă simt ingrozitor. Nu pot să descriu defapt cum mă simt..
Dar ce e drept,e oribil.

Simt că inima vrea să cedeze iar eu o las.

In momentul ăsta,sunt terminat.

Băietii vin spre mine,zicându-mi ceva si zguduindu-mă dar nu ii pot auzii si nu pot reacţiona.

Nu stiu de cât timp stau si privesc in gol,gândurile ucigându-mă,dar mă trezesc brusc când in faţa mea,Maia cară două bagaje după ea.

Fac ochii mari si dau să fug spre ea,dar Aiden,Lucas si Andrew mă opresc,dând negativ din cap

—Imi pare rău frate,dar cât timp tu erai hipnotizat,Maia ne-a spus că dacă te mai apropii de ea cheamă poliţia.
Nu putem să te lăsăm pentru că la ce distrusă si nervoasă e,poate să inventeze ceva si să zbori in pușcărie.
Las-o să se calmeze. Sigur se intoarce.zice Lucas,eu privindu-l urât

—Dădeţi-vă dracu din calea mea că vă calc pe cap!zic dur
Mă doare exact in cur că o să cheme ea poliţia!tip spre ei

—La naiba frate! Dacă nu vrei să o pierzi,stai dracu aici că o cunosc destul de bine cat să-mi dau seama că se poate face dispărută,si atunci chiar nu mai stii nimic de ea!zice enervant Lucas

Imi dau ochii peste cap,stiind că are dreptate.
Nu pot risca să o pierd pe Maia din raza mea vizuală,chiar dacă la 50 de metrii.
Dacă dispare,nu am cum să mai aflu ceva de ea așa că decid să dau cu piciorul in ce prind.

—Unde se duce?zic oftând

—Nu iti putem zice.se bagă si Andrew,eu fiind iritat

Scot un sunet urât gutural si intru in casă,trândind ușile in urma mea.

Prost! Prost! Prost!

Totul decurge mai prost decât mă așteptam!