Doar un pariu? Volumul 2

Capitolul 68

Îmi priveam sora cu lacrimi in ochi si durere in suflet. Trupul ei era imbrăcat intr-o rochiţă albă ,arătând ca un înger.

Lumânările aprinse din biserică pâlpâiau incet in jurul sicriului,făcându-mă să gem infundat atunci când preotul si-a început slujba slujba.

Eram distrus in sensul intreg al cuvântului.

Nu credeam că voi prinde ziua când imi voi privii sora intr-o cutie de lemn. Nu credeam că voi prinde ziua când toţi isi rup sufletul si iși plâng prietena,copilul,nepotul iar in cazul meu,sora.
Nu credeam că voi prinde ziua in care zâmbetul persoanelor dragi vor dispărea toate in același timp.

Imi las alte lacrimi să curgă,incă fiind atent la chipul ei.
Cu toate că este vânătă,cusută si palidă,este aceiasi fată frumoasă pe care o stiu.

Ii mângâi chipul rece,junghiuri instalându-se imediat in inimă.

Cad in genunchi gemându-i numele de durere.

Nu trebuia să se intâmple asta.
Nu cu ea.
Era prea tânără să moară!

Suspin si plâng incet pentru a nu deranja slujba dar imi doresc să ţip și să urlu de durere.

Ii privesc mai apoi pe părinţii mei.
Mama era distrusă.
Ţipa si plângea,tata plângând si incercând in acelasi timp s-o linistească.

Incă tin minte socul când la stiri a dat accidentul ingrozitor de avion.

In minte mi se derulează cum eram toti pe canapea,uitându-ne la un film care a fost intrerupt de aceasta stire "importanta" dupa cum ziceau reporterii. Am deschis stirea si am rămas impietriti când am citit cum ni se explică că avionul ce trebuia să aterizeze in Dubai a avut o defectiune de motor si s-a prăbușit mortal,omorând toţi călătorii.

La inceput am crezut că poate e alt avion si poate Derek si Maia nu se aflau acolo,dar când Telefonul a sunat la scurt timp după vizionarea știrii si am văzut numărul necunoscut,mi-am dat seama că e ceva inneregula.

Mama a fost cea care a răspuns la telefon.
A făcut foarte prost având in vedere că vestea mortii fetei ei a dărămat-o complet,scăpând telefonul si căzând pe jos si plângând.

Atunci am fugit la ea toti plângând,dându-ne seama că tocmai ne-am pierdut raza de soare.

Imi indrept atentia apoi spre Rebeca,Andrew,Alex,Mira,Lucas si Cristine care plângeau,uitându-se la chipul ei.

Reacţia lor a fost la fel de ingrozitoare ca a mamei si a tatei.

Rebeca s-a inchis in camera,uitându-se la poze cu ea si Maia si plângând non-stop.

Andrew mereu era langa ea,plangand si el.

Alex plângea, tipa si injura. S-a apucat de fumat si a inceput sa dea cu pumnul in pereti,fiind oprit cu greu din a face alte catastrofe.

Mira plângea si era distrusa. Si fratele ei mai mare suferise aceiasi chestie si ii pot intelege durerea.
Ea a făcut cateva atacuri de panica  in astea 3 zile din cauza durerii insuportabile din suflet.

Nu il.suportam asa mult pe Derek dar imi iubea sora si asta era tot ce conta..

Si Lucas a plans destul de mult in seara aia,tinând la fel de mult la Maia.

Imi indrept apoi privirea spre unchii mei. Si ei plangeau si erau tristi.
Stiau că nu merita asta. Nici Maia nici Derek.

Apoi i-am privit parintii lui Derek. Plângeau.
Isi plângeau copilul si erau distrusi.