!Fantezie romantică!
Pecetea Blestemaților #1
Rhoda Peadar nu și-ar fi închipuit în veci că regimentul ei urma să fie atacat de ființe deloc umane. Ori că printre ei se afla lordul Pădurii Roșii, Diavolul căruia tatăl ei urma să i-o dea pentru ca...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Rhoda abia auzi ușa deschizându-se și izbindu-se în celălalt capăt al încăperii, căci sunetul apei fierbinți care curgea neîncetat în bazinul aproape plin fusese tot ce îi captară urechile în ultima oră. Apoi auzi cum lipăie pașii Tijei pe marmura de culoarea cuarțului și nu dură mult până aceasta scoase un țipăt și începu să înjure.
Se prea poate să fi stropit peste tot în încercările ei de a învăța să înoate. Măcar putea să își țină mult timp respirația sub apă.
— Încă ești aici? scheună Tija oripilată, de îndată ce o zări printre aburi. Ieși odată, trebuie să începem să te pregătim.
— De ce atâta grabă? Nici nu a apus soarele.
Își ridică mâna și aruncă spre ea câțiva stropi. Fu privită cu ochi mijiți și un chip de piatră. Abia o secundă mai târziu îi văzu fruntea, acolo unde o vânătaie roșie se întindea spre linia părului.
— Ce ți s-a întamplat? o întrebă curioasă.
— Numai proști și animale au adus regii ăia! Croitorul din Arkavia a făcut circ cu bunica și cu celelalte. A insistat că rochia Frejei necesită unele retușări și că trebuie să eliberăm croitoria. Auzi la el, cine s-o crede? Îți dai seama că bunica nu a vrut și nu a mai durat mult până să zboare papiote și ace prin aer. Burtosul ăla s-a împiedicat și s-a ținut de perdele. Nici nu am avut timp să mă feresc, că mi-a și căzut draperia în cap.
Ar fi vrut să o consoleze și să îi spună că o să-l facă să plătească pe croitor, însă abia își putu ține buzele drepte. Și-ar fi dorit să vadă cum o lovise draperia, la fel de mult cum voia să vadă și bătaia ce se iscase.
— De ce râzi? se arătă servitoarea îmbufnată. Știi cât de tare doare? Oricum, ieși mai repede din apă. Începe să se adune lume în sala balului și tu nici nu ți-ai uscat părul!
— Gata, gata...
Îi amorțiseră picioarele la cât de mult stătuse nemișcată în ultimul timp, iar buricele degetelor îi arătau ca niște stafide stricate. Tija îi întinse un prosop, cu care se șterse în așa mod încât să nu îi vadă spatele. Zărise o parte din cicatrici, însă tot nu se simțea bine atunci când era atât de expusă. Ținu apoi un halat gros pentru ea și o conduse spre ieșire.
— Nu i-am văzut rochia prințesei, dar am auzit o slujnică de-a sa că ar fi verde. Nici nu ai idee cât de bine sunt protejate secretele despre îmbrăcăminte la baluri. Zici că ar fi cine știe ce minunăție. Și-a trimis câteva fete în croitorie cu diverse pretexte, doar ca să afle cum e a ta. Aș fi crezut-o în stare să o distrugă.
Rhoda strâmbă din nas și se întrebă pentru o secundă dacă era cineva care știa că Freja e un melaki. Poate că erau asociați uneori cu vrăjitorii și magie neagră, dar în unele țări erau respectați, mai ales cei din familiile regale. Oare Lachlan avea idee? Dacă reușise să îi oprească respirația, nu putea să îi facă și lui la fel? Cât de naivă fusese! Trebuia să îi fi spus totul prințului atunci când a avut ocazia.
