Ți-am dat o îmbrățișare scurtă
Crezând că niciodată n-o să fugi...
Dar am fost puțin tristă,
Când mi-ai spus că vrei să te uit.
Regret că iubirea mea
A fost închisoare pentru tine —
Dar acum că te-ai eliberat,
Rămân singură, doar eu și cu mine.
Ar fi trebuit să-mi lași o fărâmă,
Din iubirea ta...
Măcar un bilet prin care,
Să-ți recunoști intenția de a pleca.
M-ai lăsat aici, în mintea mea,
Unde veșnic o să mă pierd..
Un loc negru, unde iubirea,
E doar un vin sec, cu care mă înec.
CITEȘTI
Apus printre ploi
PoetryDoar plouă. Peste oameni, haine....suflet. Picăturile curg încet, încet, peste inima mea rece de atâtea nopți, topind gheața ce îmi acoperă ființa. Mă contopesc cu natura. Îmi formez propria umbrelă din speranță. Ea mă protejează de recile lacrimi...
