Frumusețea ta putrezește-n gând
Ca o scânteie într-un foc mocnit.
Și respir, încet, de teamă
Să nu sting acea flamă.
Ai plecat și m-ai lăsat
Într-o mare de uitare —
Pașii tăi, repezi, spre ușă
S-au șters odată ce ai plecat
Ca să nu vin să te caut.
Numai întuneric în jur...
Și aș vrea să te cuprind,
Dar ființa mea e doar o umbră
Care se scufundă-n vid.
Ploaia în care ai dispărut
Va bântui toamna din mine
Și-mi pare rău că n-am avut
Puterea să alerg, prin ploaie, după tine...
CITEȘTI
Apus printre ploi
PoesiaDoar plouă. Peste oameni, haine....suflet. Picăturile curg încet, încet, peste inima mea rece de atâtea nopți, topind gheața ce îmi acoperă ființa. Mă contopesc cu natura. Îmi formez propria umbrelă din speranță. Ea mă protejează de recile lacrimi...
