Îmi lipsește o bucată...
O bucată de vreme,
De timp, de viață.
Le-ai luat cu tine
Când ai ales să pleci
Și mi-ai lăsat un gol,
Pe care nu-l pot acoperi.
Nici măcar ceaiul,
Ploaia,
Cărțile,
Oamenii,
Iubirea.
Nimic nu poate.
Dar după toate, sufletul meu
Suferă în liniște, conștient
Că îi e DOR.
Și totuși alege să nu se întoarcă
La vremea când, ceaiul
Era turnat in 2 cești,
Timpul era mut,
Iar vremea,
Era a sentimentelor.
Ce a rămas în urma ta
E singurătate.
O ceașca plină și alta
Cu urma ta, pe ea.
Timpul urlă a regret,
Iar vremea își striga
DORUL.
CITEȘTI
Apus printre ploi
PoetryDoar plouă. Peste oameni, haine....suflet. Picăturile curg încet, încet, peste inima mea rece de atâtea nopți, topind gheața ce îmi acoperă ființa. Mă contopesc cu natura. Îmi formez propria umbrelă din speranță. Ea mă protejează de recile lacrimi...
