Apus printre ploi

O mică pasiune

Ploaia și razele...
Unui felinar obscur într-o seară anostă.
Asta e tot ce văd, trecându-mi timpul
Și aștept ca razele să se unească
Pe cadranul blestemat al unui ceas,
Al cărui timp nu-mi aparține.
Vreau înapoi toate greșelile
Pe care le-am făcut.
Și toată iubirea pe care am oferit-o
În schimbul a câtorva clipe,
Ce nu erau ale mele.
Tu ești o greșeală,
O iubire de o vară,
Ce-mi divine povară.
Dependența de iubire
Îmi străpunge inima
Și o rupe în două....
În două aripi negre
Ale unui înger
Pe nume "Cupidon".
Negre de neîmplinire,
De neajunsul —
Unui fruct ce rodește
Doar când iubirea
Devine pasiune...
Dar pasiunea,
E o carte cu două fețe.
Pasiunea unei iubiri ce nu exista,
Asta am admirat
Și-am venerat.
Am iubit ca și cum
S-ar fi surpat o bucată din pământ,
Pe mine și ar fi smuls din sufletul meu
Bucati de pene cenușii, pline de răni.
Dar iubirea e durere —
Atunci când doar pentru unul e plăcere,
Iar pentru celălalt e o pierdere...
A propriei ființe.
Pentru mine iubirea,
Despre care toți vorbesc,
A fost o pierdere,
A dorinței de a fi iubit.
De aceea sufletul meu
Va rămâne incomplet
Și liniștea îl va domina —
O tăcere sublimă,
Imi face inima să bată,
Ținând în palme
O lacrimă ce îți aparținea —
Lacrima din pasiunea mea ,
Pentru ceva ce nu exista,
Iubirea ta.