Tai tulpina trandafirului
Ce se ramifică în mine
Ca noaptea în zori de zi.
Din ea curg valuri
De mare neagră,
În care se îneacă
Întunecimea.
În cada cea însângerată,
Se vede scrumul țigării
Plutind în deriva lipsei
De viață....
Totul s-a facut negru—
Cu timpul m-am eliberat
De povara mea de viață,
Urâțită de frustrarea
Orgoliului mistuit din mine.
Ar fii trebuit să tai
Copacul de la rădăcină,
Ca să nu putrezească
Tot ce stă la baza existenței
Strigoiului din umbra mea.
M-a supt de puteri,
De abia mai respir—
Am vrut o altă viață,
Departe—și-am murit.
Prin tuneluri sculptate,
Secerea cu lama-i fină,
Străpunge răul divin,
Sângerând cascada
Visurilor ce nu s-au împlinit.
Văd cu ochii-mi întunecați,
Doar poze cu persoane
Din viața mea, pe care,
Înca le regret enorm.
Iubirea pentru mine
Era doar un ideal,
La care n-aș fi ajuns,
Un mic potir regal.
Dacă aș fi avut,
Măcar o picătură...
Nu mi-aș fi secat lumina,
Sub timiditatea diurnă.
Acum plutesc în vid,
Plângându-ți praf de stele—
Mă apucă un dor cumplit,
Te vreau în brațele mele.
Nici măcar umbra,
Nu mă mai însoțește,
Înjunghiată în piept
Se prelinge pe ploapa
Apusul meu abisal.
Am văzut-o cum se scurge,
Cu țipăt de iad topit,
Încă o mai aud cum plânge,
Durerea m-a înghițit.
Pe spate urme de gheare,
În apă este tot mai frig,
Vânătă până la picioare,
N-am vlagă să mai strig...
V-am părăsit—
CITEȘTI
Apus printre ploi
ŞiirDoar plouă. Peste oameni, haine....suflet. Picăturile curg încet, încet, peste inima mea rece de atâtea nopți, topind gheața ce îmi acoperă ființa. Mă contopesc cu natura. Îmi formez propria umbrelă din speranță. Ea mă protejează de recile lacrimi...
