Rupere de nori, mă strigă....
Dar eu n-aud decât o șoaptă.
Ploaia bate-n geam, nestingherită
Iar picăturile-i îmi îngheață fața.
Răsare gingașă, soră cu moartea,
Un dulce sărut, în ploaia uscată,
Ce-ți curge galeș pe obraji.
Oare uitarea va mai durea dacă —
Ploaia si-ar găsi altă gazdă?
Inima mea, e prea pustiită
Și stă și așteapta reînvierea
Dar tu o lași să zacă,
Zbătându-se...
Înecându-se-n apă.
Și uite de ce, îmi auzi doar tăcerea...
Fulgerul ploii, va vorbi pentru mine,
Doar să ai plăcere de-al asculta
Și-n inima mea, va inflori dupa aceea,
O floare, boboc al iubirii
Ce ți-o purtam cândva.
Tunetul regretului ce-mi răsună-n piept
Te va readuce înapoi,
Măcar cu gândul, în locul unde,
Dansam vals, mereu printre ploi...
CITEȘTI
Apus printre ploi
Thơ caDoar plouă. Peste oameni, haine....suflet. Picăturile curg încet, încet, peste inima mea rece de atâtea nopți, topind gheața ce îmi acoperă ființa. Mă contopesc cu natura. Îmi formez propria umbrelă din speranță. Ea mă protejează de recile lacrimi...
