Apus printre ploi

Stingere

Cad bucăți de cer plânse-n lumină,
Vine furtuna—
Se pierd mormane,
De sentimente frânte din inimile
Celor care sunt pierduți pe veci
În dragoste platonică.
Mă sufoc, înecându-mă-n sec,
Simt o adiere tomnatică în trahee...
Încep să iubesc ploaia care curge
Din ochii tăi cu flama cenușie,
Plângând iubirea ce o aveai
Pentru mine, un suflet amăgit.
Cu capul în nori, mereu căutând,
Galaxii de gânduri plutitoare,
Am pierdut dragostea ta
Care stătea fugară,
Ca inima-ți din borcănel.
Toamna e calea-mi spre ascensiune,
Urc în iluzie timpurie,
O îngustă cărare de scrum,
Încă sunt pe drum...
Inima-i sentiment de toamnă,
Umblu pustiind un parc anume,
Te caut să-ți ofer iubirea,
Dar sufletul tău caută altă chemare.
Acum iubești o floare de măceș,
Acră ca spinii trandafirului
Din buza mea de umbră pală,
Vestejită de atâta așteptare.
Ai preferat să schimbi toamna din mine,
Cu veri trecatoare —
O, tu, stea cazatoare,
Străbați planete nevăzute în zare,
Ceasul îți bate cu mulți ani în urmă,
Îți sapi singură orgoliul în moarte.
Durerea este în a pământului obraji,
Mă înghite flămând de tristețe,
Te caut în mugurii ierbii prospere
Îngălbenite de a timpului trecere.
Îți cânt prin vânturi grizonate,
Balade de dragoste târzie,
Noaptea mea e doar o clipire,
Ziua ta e însuși universul.
Ne îngropăm unul pe celălalt,
Căutând iubirea eternă,
Eu cobor în scoarța pământului,
Tu urci ale cerului trepte .
Dorul răscolește în mine,
Îmi trage sufletul din piept,
Și-l îngroapă în frunza de nuc,
Sub o sclipire galeșă de bec.
Rupe din el vena aortă,
Ciupindu-mi mușchii bătând —
Îmi țin respirația în van
Așteptând să-mi vezi privirea,
Mor încet sub pseudonim de iubire
Mi se stinge —lumina-mi.