Nu-mi pot opri trupul din cădere...
Mă apropii de pământ,
Cu sufletul desprins de corp
Și purtat de vânt.
Scheletul și pielea
Sunt tot ce a rămas
După ce trăsnetul tău
M-a spulberat —
Și am căzut.
Inima, încă în mâinile tale,
De aceea te aștept.
Să mă întâmpini la intrare
Dar tu m-ai lăsat să plec.
Încă în derivă cade —
Un trup al cărei ființe
Mintea-i joacă feste,
Inima-i scuipă amarul,
Iar sufletul moare...
Nu-mi pot opri trupul din cădere...
CITEȘTI
Apus printre ploi
PoésieDoar plouă. Peste oameni, haine....suflet. Picăturile curg încet, încet, peste inima mea rece de atâtea nopți, topind gheața ce îmi acoperă ființa. Mă contopesc cu natura. Îmi formez propria umbrelă din speranță. Ea mă protejează de recile lacrimi...
