Când călătoresc în lumea astă largă,
Îmi iau creațiile cu mine în gând,
Scurgându-se ca picăturile de apă,
Pe geamul avionului, mergând.
Ele sunt prima și ultima mea
"Dragoste de-o viață".
Mă despart de ele,
Când orizontul clipește a ziuă
Si mă reîndrăgostesc,
Când luna întâlnește stelele...
De aici am învățat ce este iubirea,
Ce înseamnă să te îndrăgostești!
Un fior ce-mi lasă semne...
Pe față, pe spate, pe suflet.
CITEȘTI
Apus printre ploi
PoetryDoar plouă. Peste oameni, haine....suflet. Picăturile curg încet, încet, peste inima mea rece de atâtea nopți, topind gheața ce îmi acoperă ființa. Mă contopesc cu natura. Îmi formez propria umbrelă din speranță. Ea mă protejează de recile lacrimi...
