Greieri pe un fundal închis —
Asta aud după ce te-ai stins.
Flacără pierdută
Între alte sute, mii...
Mocnești pe undeva
Și-ți aud inima cum bate,
Dar e prea departe
Ca să pot face ceva.
Stau în pat, sub clar de lună
Și mă gândesc la tine iar,
Știi că în ale tale brațe
Aș poposi acum,
Dar eu încă sunt în drum...
În drum spre mintea ta,
Unde dragostea mă ține...
Prizonieră în lanțuri grele
Pe care le car după mine —
E atâta liniște în jur,
Și vreau să aud o șoaptă,
Dar la mine-n minte-i scrum.
Din care tu renaști—
Ca un phoenix tresari
Și zbori către inima mea...
Plange-mi lacrimile
Încă o data, să te aud...
Cum le suspini.
Daca ar fi să mai greșesc o data,
Tot cu tine aș greși.
CITEȘTI
Apus printre ploi
ŞiirDoar plouă. Peste oameni, haine....suflet. Picăturile curg încet, încet, peste inima mea rece de atâtea nopți, topind gheața ce îmi acoperă ființa. Mă contopesc cu natura. Îmi formez propria umbrelă din speranță. Ea mă protejează de recile lacrimi...
