🚫MOMENTAN RESCRIU POVESTEA🚫
Viața lui Yui, părea un adevărat coșmar în conacul fraților Sakamaki, fiind tratată de aceștea de parcă ar fi un simplu obiect. Dar totul se schimbă într-o seară în care decide să fugă în pădure întâlnind-ul pe Slenderm...
Eu: Ayato te rog lasă-mă, ai loat destul sânge azi! (Cu lacrimii în ochii)
Bineînțeles că împotrivirea mea la enervat, și îmi dă o palmă puternică pentru a-mi arăta că el este șeful. Din ochii mei curgeau și mai tare lacrimile, din cauza dureri și a frici însă nu știu cât voi mai putea suporta!
Ayato: Asta să te învețe minte să îi mai dai ordine lui One-Sama! Acum nu te mai smiorcăi și dă mi ce vreu! (Autoritar)
Cu mâinile tremurândumi îmi șterg lacrimile, și îmi dau părul la oparte pentru am putea bea din sânge. Ayato zâmbește satisfăcut și asemeni unui animal, își înfige colții puternic în gâtul meu, sorbind sângele cu poftă. Din cuza durerii sfâșietore încep să țip, dar Ayato îmi acoperă gura cu mâna lui bând mai departe din prețiosul meu sânge, însă la câteva secunde leșit iar tot ce văd este negru. După un timp mă trezesc în pat cu cea mai mare durere, de gât pe care am avut-o de când sunt în conacul ăsta blestemat! Cu fiecare mușcătură simt cum viața dispare din mine, însă dacă încerc să mă împotrivesc, fiecare din ei mă lovește sau mă strânge de gât pentru am arăta că ei hotărăsc ce și cum. Asta se întâmplă aproape în fiecare noapte de un an! I-ar lucrul care mă face cel mai mult să plâng noapte de noapte, este că tatăl meu ma trimis aici și nici măcar nu sa mai întors după mine, sau măcar să încerce să ia legătura cu mine! El pur și simplu a uitat de existența mea, iar pentru acest lucru nu îl voi ierta niciodată! Doar eu pot spune ce coșmar trăiesc în acest loc! Cu fărâma de putere pe care o mai am în corp, mă ridic din pat și merg la oglindă unde dau drumul lacrimilor în momentul când văd rana făcută de Ayato, colții lui au lăsat găuri adânci în jurul lor fiind dâre de sânge uscat, și o vânătaie foarte vizibilă. Ating vânătaia ușor cu bouă degete, iar la cea mai ușoară atingere simțeam o durere cumplită! Cu ochii plinii de lacrimii alerg la baie pentru a îngriji rana, și vă spun cu mâna pe inimă că a fost inimaginabil de dureros! Și m-am săturat, nu mai suport nici măcar o secună să stau aici! Ies din baie ci apoi din conac îndreptândumă spre pădure, spre norocul meu acele animale sunt în camerelor de oarece este trecut de miezul nopții, nici nu îmi pasă de asta sau că am ieșit în rochia de noapte, pur și simplu este atât de bine că am ieșit din acel loc. Continul să merg prin trunchiurile înalte ale copacilor, până când ajung destul de aproape de mijlocul pădurii. Iar pe unul dintre copacii se afla o hârtie, mă apropi și văd un text în engleză alături de un X într-un cerc.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Eu: Stai așa cunosc acest simbol, este simbolul lui Slenderman! dar e imposibil asta trebuie să fie doar farsa cuiva, nu se poate ca el să existe cu adevărat!?
???: Oh, mă tem că te înșeli drăguță.
Va urma....
Ei așa am refăcut primul capitol, sper că va plăcut ne auzim curând.
