✡The Bloody Nun.✡《🥀Creppypasta&DiabolokLovers🌹》 (În Rescriere)

7

Kou: Stai! Cum adică Kitten a dispărut ?

Eu: Am căutat o pestetot, dar nu o găsesc!

Reiji: Sigur nu a fugit, se teme prea mult de noi pentru a îndrăzni să fugă!

Aut: Să o creezi tu, ochelaristule!

Yuma: Poate că javrele alea, de Tsukinami au răpito!

Eu: Nu, nu au fost ei. A-și fi simțit mirosul lor.

Bun totul este mult prea straniu! Mai întâi Pancake dispare fără urmă, și acum aflăm că The Rake este găsit mort în pădure, și nu știu de ce dar am un sentiment ciudat că cele două au legătură una cu alta. Însă sper că ea este bine oriunde ar fi acum, voi începe să o caut cum vine răsăritul! Orice s-ar întâmpla ea se întoarce înapoi la mine!

Înapoi la conacul lui Slender

Pov. Artemis

Toby: Chh! Aici turnul de control către Artemis, răspunde Artemis!

Eu: Hm!? Da, da sigur... Ăăă ce mai întrebat ?

Masky: Te-am întrebat ce ai pățit la gât, dar ai început să te uiți în gol câteva minute. Însă judecând după reacția ta, este un subiect sensibil.

Eu: Mai mult dureros! (Privind în pământ)

Tata: Dar aici nu vei mai avea parte, de acea durere așa că...

Tata se oprește din vorbit imediat ce observă, rochia pe care o purtam. Mă ridic de pe canapea și merg în fața lui.

Tata: Porții rochia ei. (Glas stins)

Eu: Te-ai supărat ? O voi da jos...

Tata: Nu, te poți îmbrăca cu hainele ei. Semeni foarte mult cu mama ta, mai ales în această rochie.

Eu: Țe dor de ea ? (Tristă)

Tata: Foarte dor, dar decâte ori mă uit la tine o văd pe ea.

Zâmbesc și îl iau în brațe strâns, el nu ezită și îmi răspunde la îmbrățișare. A-și vrea să știu mai multe despre mama, dar tocmai ce am aflat acum câteva ore că Slenderman, este tatăl meu. Nu vreu să îl supăr cu întrebării despre ea, așa de repede.

Tata: Nu mă deranjează să vorbesc despre ea, orice ai vrea să mă întrebi o poți face.

Eu: Mi ai citit din nou gândurile!?

Masky: Bun casă de nebuni, și nebună haideți în pădure să vânăm. Slender și Artemis au mult de povestit.

Jeff: Mda! Deja am stat două săptămânii în cușca lui Smile, nu vreu să o lungesc la două lunii!

Toții ies pe ușă lăsândune pe mine și tata singuri, ne așezăm pe canapea și tata mă întreabă.

Tata: Ce dorești să ști mai întâi ?

Eu: Cum era ea ?

Tata: Zamira, era o fire.... Complicată!

Eu: Cum așa ?

Tata: Când te uitai în ochii ei, simțeai cum îți îngheața sângele în vene, dar totodată simțeai o căldură în suflet când îi auzeai glasul melodios. Uneori era o persoană foarte veselă și deschisă cu toată lumea, i-ar alte ori se închidea în ea și nu mai scotea nici un cuvât zile întregii! Dar chiar și așa nu am încetat să o iubesc, și să îi fiu alături.

Pe chip îmi apare un zâmbet cald, și îmi strâng talismanul puternic la piept.

Eu: Cum v-ați cunoscut ?

Tata: Asta este una din poveștile mele, preferate despre ea....

Va urma...

Vă las puțin în suspans, vă rog nu dați cu pietre, ne auzim curând cu un nou capitol. Bay bay