🚫MOMENTAN RESCRIU POVESTEA🚫
Viața lui Yui, părea un adevărat coșmar în conacul fraților Sakamaki, fiind tratată de aceștea de parcă ar fi un simplu obiect. Dar totul se schimbă într-o seară în care decide să fugă în pădure întâlnind-ul pe Slenderm...
Timpul trece, dar mintea mea esre doar la ea. Tot nu îmi vine să cred că nu mai este, și când mă gândesc că în fix aceiași noapte, am mușcato așa de tare de gât și nici nu mi-a păsat câtă durere îi făceam mă simt cu adevărat oribil! I-ar acum nici nu îmi mai pot cere iertare, pentru cum m-am comportat fincă nu o voi mai revedea! Mă uit pe fereastră și văd, că mai este o oră până să apună soarele. Ies din cameră și merg în gradina de trandafirii, de unde culeg câțiva și fac un buchet, apoi o pornesc spre balta morților. După ce le am arătat și fraților mei că i am găsit agrafa acolo, am decis să îi punem o piatră funerară acolo. Ea chiar a fost diferită față de celelalte, astfel i am făcut un loc unde putem merge să ne cerem scuze, dar sincer să fiu cred că sunt singurul care merge la mormânt. Poate că și frații mei l-ar vizita dacă ar afla, ce a scris ea în jurnal despre ei, și chiar le voi spune când mă întorc. De și ar putea să dureze ceva timp, încă de când i am găsit agrafa acolo îmi petrec mult timp, privind balta și gândindumă la toate momentele cu ea, chiar dacă pentru ea nu ao fost fericite. Ajung la baltă și pun buchetul pe mormântul ei, mă așez jos privind în continoare piatra pe care este scris numele ei.
Eu: Poate că aici ai vărsat doar lacrimii de durere, însă știu că acum ești fericită și zâmbești alătui de ceilalții îngerii, fincă știu că ești și tu unul. (Îi cad câteva lacrimii)
Charlie: Hey, ne întâlnim din nou.
Îmi șterg repede lacrimile și îmi întorc capul, și îl vad din nou pe Charlie dar de data asta era în brațele unei fetițe, brunete cu ochii verzi care îi cugea sânge din ochii!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Eu: Ăăm! Bună și ție.
Fetița: Charlie el este vampirul pe care lai întâlnit aici ?
Eu: Da, mă numesc Ayato.
Fetița: Eu sun Sally.
Charlie: Ce te aduce înapoi aici ?
Îmi duc privirea în pământ, apoi către mormânt fără să schițez vro expresie.
Sally:... Îmi pare rău. (Se așază lângă el) Cum era ea ?
Eu: Era o fată frumoasă, cu o inimă bună. Niciodată nu șa ridicat vocea la mine, mereu era calmă și prietenoasă. (Îi apare un mic zâmbet)
Charlie: Pare o persoană minunată.
Eu: A fost. (Se întristează)
Sally: Cred că ai ținut mult la ea.
Eu: Am ținut, dar nu am apucat să îi spun.
Sally: A-și vrea să pot face ceva să te simți mai bine, dar nu pot să îți ofer decât o îmbrățișare, dacă este bine ?
Îi zâmbesc cald și o las să mă îmbrățișeze, de obicei nu suport cpoii dar puștoaica asta chiar îmi este simpatică, și chiar mia făcut bine să vorbesc cu ea despre Yui. Însă trebuie să mă înorc acasă, să le spun băieților ce a scris Yui în jurnal. Mă ridic în picioare și îmi i-aula revedere de la Sally și Charlie.
