🚫MOMENTAN RESCRIU POVESTEA🚫
Viața lui Yui, părea un adevărat coșmar în conacul fraților Sakamaki, fiind tratată de aceștea de parcă ar fi un simplu obiect. Dar totul se schimbă într-o seară în care decide să fugă în pădure întâlnind-ul pe Slenderm...
Revederea pe care Artemis a avut-o cu acei vampiri, nu ea picat bine de loc! Au trecut zile bune de atunci i-ar ea are schimbări tot mai bruște de personalitate, acum este tristă în adoua clipă furioasă, i-ar apoi foarte veselă. Este exact ca și mama ei, pe zi ce trece îi seamănă tot mai mult, sper doar să nu o pierd și pe ea când va naste un copil.
Pov. Ayato
Cu fiecare secundă simt că mă voi stinge, Artemis nu a mai venit la mine și nici nu mi-a mai adus sânge. Zilele astea am fost nevoit să îmi beau propriul sânge, pentru a nu mă înfometa! Faptul că am mușcato de gât ma adus în sitoația asta, de și nu regret pe deplin. Sângele ei este unul extrem de dulce, dar și familiar ...extrem de familiar defapt singura persoană care mai avea cun sânge așa dulce, era ...Yui! Artemis are exact același sânge dulce și rar pe care îl avea ea! Și dacă stau să mă gândesc mai bine, și vocea le seamănă foarte mult la fel și ochii! Și asta nu poate fi o simplă coincidență, Artemis nu urășye vempiri! Mă urăște pe mine și pe frații mei pentru cum ne-am, comportat cu ea în acest an! De aceea a început să plângă gând am rămas pe gânduri, și de aceea ma adus aici ca să se răzbune pentru tot ce e-am făcut, de și are tot dreptul să o facă. M-am comportat ca un adevărat nesimțit, cu singura fată care mă iubea sincer. Chiar merit să putrezesc aici, totiși regret că nu voi mai apuca să îi spun că îmi pare rău, și că o iubesc și iert pentru cele întâmplate.
Pov. Artemis
Mă aflam în camera mea citind o carte foarte bună despre un criminal în serie, după ce termin de citit un sfert din ea o las pe birou, unde văr și caietul pe care Ayato îl avea în ziua în care l-am adus aici. Hm ...și uitasem de nesuferitul ăla, mă întreb cum sa descurcat fără sângele pe care îl aduceam, mereu ? I-au carnetul și încep să mă uit prin el, sunt foarte multe desene Ayato chiar are talent, dau paginile mai departe până găsesc un desen cu noi doi iarna trecută.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Era așa de frig în cât nu mă mai puteam opri din tremurat, iar Ayato șa desfăcut haina și ma loat în brațe strâns, a fost un gesc foarte drăguți din partea lui. Dau paginile mai departe și văd multe desene cu noi doi, pe chip îmi apare un mic zâmbet. Dau mai departe până când dau peste un desen, cu noi doi care ne căsătorim!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Iar pe pagina de lână era ceva scris.
Eu: 'În memoria fetei care urma să îmi fie mireasă, odihnește te în pace micul meu înger iubit.
Simt cum lacrimii îmi alunecă ușor pe chip, poate că Ayato nu este chiar un ticălos. Până la urmă el nu a știut niciodată ce înseamnă iubirea, și nici eu nu am fost prea blândă cu el.
