✡The Bloody Nun.✡《🥀Creppypasta&DiabolokLovers🌹》 (În Rescriere)

32

Ayato: Te iubesc Yui!

Eu:...Yui? ...Mi ai spus Yui?

Pov. Ayato

Ups! Mia scăpat! Dar n-are rost să mă compli, îi voi spune că mi-am dat seama că este ea! O iubesc și vreau să fiu cu ea, ...vreau să îi dovedesc că statul în această temniță, ma schimbat! Acum știu cum sa șimțit ea în acest an, dar suferința ea sfârșit acum!

Eu: Nu te mai preface, știu că ești tu! (O sărută apăsat)

Artemis: ...Țe-a cam loat ceva, ce ma dat de gol?

Pe chip îmi apare un mic zâmbet, și o sărut pe frunte.

Eu: Poate că părul și trupul tău arată diferit, dar încă ai aceeași ochii strălucitori, și aceeași voce blândă și liniștită, ...și chiar dacă mia loat atâtea săptămânii, să îmi dau seama, ceea ce mă bucură este că trăiești! ...Îmi pare rău! ....îmi pare așa de rău pentru tot! M-am comportat oribil cu tine, și regret! Regret nespus de mult, singura ta vină a fost fincă ai vrut să ajuți un monstru fără inimă și minte, ca mine! Te rog sper ca într-o bună zi, mă vei putea ierta pentru toată durerea provocată!

În orice moment mă așteptam să mă împingă, și să îmi spună că nu mă va ierta niciodată. Dar nu sa întâmplat, în schimb ma loat în brațe strâns.

Artemis: Motivul pentru care te-am adus aici, a fost să simți și tu ce am simțit eu în ultimul an. Te-ai comportat oribil cu mine, încă din prima clipă! Zi după zi mă făceai să mă simt doar ca o intrusă, chiar dacă tot ce îmi doream era să fiu cu tine! ...Dar oricât de mult am încercat să te urăsc pentru tot, ...nu am putut! Te iubesc Ayato chiar foarte mult, dar încă nu te pot ierta pentru toată, durerea și toate lacrimile pe care le am vărsat.

Are dreptate, niște simple cuvinte nu îi vor vindeca toate rănile, vizice sau emoționale. Cicatricia pe care o tot ascuñde cu acele bandaje, este făcută de mine. Însă sunt gata să îi dovedesc că m-am schimbat, și că vreu să fiu cu ea!

Artemis: Să nu te simți oribil, încă nu te iert dar îți ofer o nouă șansă, să îmi demonstrezi că întradevăr vrei să te schimbi.

Eu: Mulțumesc. (Zâmbet cald)

O iau în brațe strâns și o sărut pe frunte, sunt așa de fericit că îmi oferă încă o șansă. Și nu o voi risipi, ea este cea mai importantă persoană din viața mea, și îi voi dovedi asta!

Artemis: Însă mai este ceva, și probabil te va supăra!

Eu: Ce?

Artemis: În prima noapte în care te-am adus aici, iam făcut pe frații tăi să creadă că ești mort! ...dar poți rămâne aici! Odată ce te obișnuiești cu gălăgia, și cuțitele zburătoare e grozav!

Eu: Stai! Ei chiar cred că sunt mort?

Artemis: ...În pare foarte rău, când am făcut asta mă gândeam doar să sufere! ...Dar achum îmi dau seama că, a fost mult prea dur ...le lipseșt ...mult dar nu te poți întoarce acasă.